troposferă sf [At: LTR / E: fr troposphère] (Met) Stratul inferior al atmosferei, care atinge suprafața solului și în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite.

TROPOSFERĂ s. f. Stratul inferior al atmosferei, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite, provocate de mișcarea aerului. Partea inferioară a atmosferei, care se întinde pînă la o înălțime de circa 11 km, se numește troposferă. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 72.

TROPOSFERĂ s.f. Strat inferior al atmosferei terestre, pînă la 10-11 km, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite. [< fr. troposphère, cf. gr. tropos – schimbare, sphaira – sferă].

TROPOSFERĂ s. f. strat inferior al atmosferei terestre, până la 11 km, în care se produc fenomenele meteorologice. (< fr. troposphère)

TROPOSFERĂ f. Strat inferior (până la altitudinea de aproximativ 10 km) al atmosferei, situat între Pământ și stratosferă (unde se formează norii și precipitațiile). [G.-D. troposferei; Sil. -po-sfe-] /<fr. troposphere

troposferă (desp. -pos-fe-/-po-sfe-) s. f., g.-d. art. troposferei

!troposferă (-pos-fe-/-po-sfe-) s. f., g.-d. art. troposferei

troposferă s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. troposferei

TROPO- „mișcare, întoarcere, direcție, schimbare, torsiune”. ◊ gr. tropos „direcție, orientare, variație” > fr. tropo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. tropo-. □ ~chineză (v. -chineză), s. f., mitoză de tip anormal, indusă de colchicină, caracterizată prin orientarea neregulată a fusului celular; ~crom (v. -crom), adj., (despre celulele glandelor salivare) care prezintă proprietatea de a lua aceeași culoare ca și colorantul; ~file (v. -fil₂), adj. pl., (despre plante) care își leapădă frunzele; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care, în perioadele de secetă, își pierd frunzele și intră în repaus biologic; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază figurile de stil; ~pauză (v. -pauză), s. f., strat al atmosferei situat între troposferă și stratosferă; ~seismometru (v. seismo-, v. -metru₁), s. n., aparat care pune în evidență mișcările terestre orizontale; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat atmosferic situat între suprafața terestră și stratosferă, în care se produc fenomenele meteorologice obișnuite; ~taxie (v. -taxie), s. f., reacție direcțională a organismelor care conduce la o orientare simetrică.