7 definiții pentru tropăitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.

tropăitu [At: PANN, ap. CADE / P: ~pă-i~ / V: (înv) ~poi~, (reg) topăni~ / Pl: ~ri / E: tropăi + ~(i)tură] Tropăială.

TROPĂITÚRĂ, tropăituri, s. f. Tropăială. Răsunară tropăituri în săliță, dincolo de prag. V. ROM. noiembrie 1953, 117. În tindă porniră vuiete și tropăituri. SADOVEANU, P. S. 39. Făcui cîțiva pași și deodată se auziră tropăituri. DUNĂREANU, CH. 135.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tropăitúră (-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri

tropăitúră s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROPĂITU s. tropăială, tropăit, tropot, (rar) zupăit, zupăitură, (pop.) treapăd, (reg.) zdupăială, (Mold. și Bucov.) dupăit, dupăitură. (~ de copite.)

Intrare: tropăitură
tropăitură substantiv feminin
  • silabație: tro-pă-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tropăitu
  • tropăitura
plural
  • tropăituri
  • tropăiturile
genitiv-dativ singular
  • tropăituri
  • tropăiturii
plural
  • tropăituri
  • tropăiturilor
vocativ singular
plural

tropăitură

  • exemple
    • Răsunară tropăituri în săliță, dincolo de prag. V. ROM. noiembrie 1953, 117.
      surse: DLRLC
    • În tindă porniră vuiete și tropăituri. SADOVEANU, P. S. 39.
      surse: DLRLC
    • Făcui cîțiva pași și deodată se auziră tropăituri. DUNĂREANU, CH. 135.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tropăi + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09