6 definiții pentru tronișor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2.Tron2 + suf. -ișor.

tronișor sn [At: (a. 1803) CAT. MAN. I, 373 / Pl: ~oare / E: tron2 + -ișor] (Pop; șhp) 1-2 Ladă (mică) Si: (reg) troneci (1-2). 3-4 Sicriu (mic) Si: (pop) tronuleț (1-2).

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui tron2.Tron2 + suf. -ișor.

TRONIȘÓR, tronișoare, s. n. Diminutiv al lui tron2. Promoteu... punea mîna pe aceste răutăți și le închidea într-un tronișor. ISPIRESCU, U. 85.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tronișór (pop.) s. n., pl. tronișoáre

tronișór s. n., pl. tronișoáre

Intrare: tronișor
tronișor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tronișor
  • tronișorul
  • tronișoru‑
plural
  • tronișoare
  • tronișoarele
genitiv-dativ singular
  • tronișor
  • tronișorului
plural
  • tronișoare
  • tronișoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tronișor

  • 1. popular Diminutiv al lui tron.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Promoteu... punea mîna pe aceste răutăți și le închidea într-un tronișor. ISPIRESCU, U. 85.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tron + sufix -ișor.
    surse: DEX '09 DEX '98