9 definiții pentru trombocitopenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. – Din fr. throinbocytopénie.

trombocitopenie sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: fr thrombocytopénie] (Med) Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc.

TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. – Din fr. thrombocytopénie.

TROMBOCITOPENÍE s.f. Trombopenie. [< fr. thrombocytopénie].

TROMBOCITOPENÍE s. f. reducere a numărului de trombocite din sânge; trombopenie. (< fr. thrombocytopénie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trombocitopeníe s. f., art. trombocitopenía, g.-d. trombocitopeníi, art. tromocitopeníei

trombocitopeníe s. f., art. trombocitopenía, g.-d. trombocitopeníi, art. trombocitopeníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROMBOCITOPENÍE s. (MED.) trombopenie, purpura Werlhop.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROMBO- „cheag de sînge, trombus, coagulare”. ◊ gr. thrombos „cheag de sînge” > fr. thrombo-, germ. id., engl. id., it. trombo- > rom. trombo-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină fără nucleu, avînd un rol important în coagularea sîngelui; sin. plachetă sanguină; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., înmulțire excesivă a trombocitelor; ~citocrit (v. cito-, v. -crit), s. n., aparat pentru determinarea volumului trombocitar într-o anumită cantitate de sînge; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a trombocitelor; ~citopatie (v. cito-, v. -patie), s. f., boală a trombocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., trombopenie*; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care produce tromboză. 2. s. n., Factor sanguin inactiv în stare normală, care, în contact cu tromboplastina, se transformă în trombină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a cheagurilor de sînge în vene sau artere; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul coagulării sanguine; ~liză (v. -liză), s. f., metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag de sînge; ~patie (v. -patie), s. f., predispoziție de a forma cheaguri de sînge în vene sau artere; ~penie (v. -penie), s. f., reducere a numărului de trombocite în sînge; sin. trombocitopenie; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care favorizează coagularea sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a trombocitelor; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care împiedică formarea cheagului de sînge.

Intrare: trombocitopenie
trombocitopenie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombocitopenie
  • trombocitopenia
plural
genitiv-dativ singular
  • trombocitopenii
  • trombocitopeniei
plural
vocativ singular
plural