9 definiții pentru trombocitopenie

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. – Din fr. thrombocytopénie.

TROMBOCITOPENÍE s. f. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. – Din fr. thrombocytopénie.

trombocitopenie sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~ii / E: fr thrombocytopénie] (Med) Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc.

TROMBOCITOPENÍE s.f. Trombopenie. [< fr. thrombocytopénie].

TROMBOCITOPENÍE s. f. reducere a numărului de trombocite din sânge; trombopenie. (< fr. thrombocytopénie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trombocitopenie s. f., art. trombocitopenia, g.-d. trombocitopenii, art. trombocitopeniei corectată

trombocitopenie s. f., art. trombocitopenia, g.-d. trombocitopenii, art. tromocitopeniei

trombocitopeníe s. f., art. trombocitopenía, g.-d. trombocitopeníi, art. trombocitopeníei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TROMBOCITOPENÍE s. (MED.) trombopenie, purpura Werlhop.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TROMBO- „cheag de sînge, trombus, coagulare”. ◊ gr. thrombos „cheag de sînge” > fr. thrombo-, germ. id., engl. id., it. trombo- > rom. trombo-.~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină fără nucleu, avînd un rol important în coagularea sîngelui; sin. plachetă sanguină; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., înmulțire excesivă a trombocitelor; ~citocrit (v. cito-, v. -crit), s. n., aparat pentru determinarea volumului trombocitar într-o anumită cantitate de sînge; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a trombocitelor; ~citopatie (v. cito-, v. -patie), s. f., boală a trombocitelor; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., trombopenie*; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., Care produce tromboză. 2. s. n., Factor sanguin inactiv în stare normală, care, în contact cu tromboplastina, se transformă în trombină; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de producere a cheagurilor de sînge în vene sau artere; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiul coagulării sanguine; ~liză (v. -liză), s. f., metodă terapeutică de dizolvare a unui cheag de sînge; ~patie (v. -patie), s. f., predispoziție de a forma cheaguri de sînge în vene sau artere; ~penie (v. -penie), s. f., reducere a numărului de trombocite în sînge; sin. trombocitopenie; ~plastic (v. -plastic), adj., (despre substanțe) care favorizează coagularea sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare a trombocitelor; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care împiedică formarea cheagului de sînge.

Intrare: trombocitopenie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trombocitopenie
  • trombocitopenia
plural
genitiv-dativ singular
  • trombocitopenii
  • trombocitopeniei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trombocitopeniesubstantiv feminin

  • 1. Scădere anormală a numărului de trombocite din sânge, manifestată prin hemoragii, purpură, amețeli etc. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: trombopenie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.