2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.

TROFÍE, trofii, s. f. Trofism. – Din fr. trophie.

trofie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr trophie] (Fzl) Trofîsm.

TROFÍE s.f. Trofism. // -trofie Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”. [Gen. -iei. / cf. fr. trophie, it. trofia].

TROFÍE1 s. f. trofism. (< fr. trophie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei

trofíe s. f., art. trofía, g.-d. trofíi, art. trofíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-TROFIE „hrană, nutriție”. ◊ gr. trophe „hrană” > fr. -trophie, germ. id., it. -trofia, engl. -trophy > rom. -trofie.

Intrare: trofie (s.f.)
trofie1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofie
  • trofia
plural
  • trofii
  • trofiile
genitiv-dativ singular
  • trofii
  • trofiei
plural
  • trofii
  • trofiilor
vocativ singular
plural
Intrare: trofie (suf.)
trofie2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • trofie

trofie (s.f.)

etimologie:

trofie (suf.)

  • 1. Element secund de compunere savantă cu semnificația „nutriție”, „stare de nutrire”, „creștere”.
    surse: DN

etimologie: