opțiuni
  • info
2 intrări
14 definiții

Explicative DEX

trofică sf vz trafică1

TROFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

TROFIC, -Ă, trofici, -ce, adj. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. – Din fr. trophique.

tafrică sf vz trafică

trafic2 sn vz trafică2

trafică sf [At: BARCIANU / V: (reg) tafri~, trăf~, trof~ sf, ~fic sn / Pl: ~ici / E: ger Trafik, mg trafik] (Trs; îvr) 1 Tutungerie. 2 Chioșc (2).

trăfică sf vz trafică1

trofic, ~ă a [At: PARHON, B. 32 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr trophique] (Fzl) 1 Privitor la nutriție. 2 Care întreține nutriția.

TROFIC, -Ă, trofici, -e, adj. (Fiziol.) Care privește nutriția țesuturilor. Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52.

TROFIC, -Ă adj. Referitor la nutriția țesuturilor, a organismelor. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) hrană”, „de nutriție”. [< fr. trophique, cf. gr. trophikos – hrănitor].

TROFIC, -Ă I. adj. referitor la nutriție. II. adj., s. n. (medicament) care ajută nutriția. (< fr. trophique)

TROFIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de troficitate; caracteristic pentru troficitate. /<fr. trophique

Ortografice DOOM

trofic adj. m., pl. trofici; f. trofică, pl. trofice

trofic adj. m., pl. trofici; f. trofică, pl. trofice

trofic adj. m., pl. trofici; f. sg. trofică, pl. trofice

Intrare: trafică
tafrică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăfică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trofică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trafică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: trofic (adj.)
trofic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trofic
  • troficul
  • troficu‑
  • trofică
  • trofica
plural
  • trofici
  • troficii
  • trofice
  • troficele
genitiv-dativ singular
  • trofic
  • troficului
  • trofice
  • troficei
plural
  • trofici
  • troficilor
  • trofice
  • troficelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trofic, troficăadjectiv

  • 1. Privitor la nutriție, care întreține nutriția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Suprimarea lobului anterior al hipofizei la animale produce tulburări trofice. NICOLAU-MAISLER, D. V. 52. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.