5 definiții pentru trocuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă.V. troacă.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Diminutiv al lui troacă.V. troacă.

trocuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (reg) trec~, treuc~, ~uț sn / Pl: ~țe / E: troacă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Troacă (1, 4, 10, 12, 14-15, 18-19, 21, 29) (mică) Si: (reg) trocățică (1-20), trochiță (1-20). 21 (Buc) Lădiță la sucală, în care se pun țevile, ghemele, mosoarele.

TROCÚȚĂ, trocuțe, s. f. Trochiță. Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62. Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trocúță (rar) s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe

trocúță s. f., g.-d. art. trocúței; pl. trocúțe

Intrare: trocuță
trocuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trocuță
  • trocuța
plural
  • trocuțe
  • trocuțele
genitiv-dativ singular
  • trocuțe
  • trocuței
plural
  • trocuțe
  • trocuțelor
vocativ singular
plural

trocuță

  • 1. Diminutiv al lui troacă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trochiță attach_file 2 exemple
    exemple
    • Era un fel de trocuță pusă pe o laviță. VORNIC, O. 62.
      surse: DLRLC
    • Luă o trocuță cu ovăz și una cu jar și plecă. RETEGANUL, P. II 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi troacă
    surse: DEX '98 DEX '09