trocuță sf [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: (reg) trec~, treuc~, ~uț sn / Pl: ~țe / E: troacă + -uță] 1-20 (Pop; șhp) Troacă (1, 4, 10, 12, 14-15, 18-19, 21, 29) (mică) Si: (reg) trocățică (1-20), trochiță (1-20). 21 (Buc) Lădiță la sucală, în care se pun țevile, ghemele, mosoarele.