14 definiții pentru triumvir
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
triumvir sm [At: DRLU / P: tri-u~ / Pl: ~i / E: lat, fr triumvir] 1 (în Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului (1). 2 (Liv; pex) Fiecare dintre persoanele care formează un grup de trei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai triumviratului. [Pr.: tri-um-] – Din lat., fr. triumvir.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TRIUMVIR, triumviri, s. m. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai magistraturii, cu atribuții administrative, politice etc. ♦ Participant la unul din cele două triumvirate excepționale care au îndeplinit rolul de organ conducător suprem în Roma antică, în anul 60 și în anul 43 î. e. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIUMVIR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIUMVIR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TRIUMVIR ~i m. (în Roma antică) Conducător politic și militar din componența unui triumvirat. /<lat., fr. triumvir
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
triumvir m. 1. magistrat roman însărcinat cu o funcțiune odată cu alți doi; 2. nume dat lui Pompeiu, Cezar și Crassu precum și lui Octavian, Antoniu și Lepid, când, asociați tustrei, uzurpară autoritatea suverană la Roma.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*triumvír, V. triunvir.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*triunvír m. (lat. triúmvir, d. trium, de treĭ, a treĭ, și vir, bărbat. V. viril, decen- și duun-vir). Magistrat roman care funcționa în unire cu alțĭ doĭ magistrațĭ. Membru dintr’un triunvirat politic. – Nu e nevoĭe să se scrie rom. triumvir. V. triunf.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
triumvir (desp. tri-um-) s. m., pl. triumviri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
triumvir (tri-um-) s. m., pl. triumviri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
triumvir s. m. (sil. tri-um-), pl. triumviri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
triumvir, -ri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: tri-um-vir
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
triumvir, triumvirisubstantiv masculin
- 1. (În Roma antică) Fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Fiecare dintre cei trei membri ai magistraturii, cu atribuții administrative, politice etc. DLRLC DN
-
etimologie:
- triumvir DEX '09 DEX '98 DN