9 definiții pentru tritura
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TRITURA, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
TRITURA, triturez, vb. I. Tranz. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. – Din fr. triturer, lat. triturare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tritura vt [At: DL / Pzi: ~rez / E: lat triturare, fr triturer] A fărâmița o substanță solidă în particule fine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRITURA, triturez, vb. I. Tranz. A fărîmița o substanță chimică în particule fine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRITURA vb. I. tr. A sfărîma, a zdrobi o substanță chimică în particule fine; a pulveriza. [< fr. triturer, cf. lat. t. triturare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRITURA vb. tr. a sfărâma, a zdrobi (o substanță, un medicament etc.) în particule foarte fine. (< fr. triturer, lat. triturare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A TRITURA ~ez tranz. rar (substanțe solide) A transforma în particule fine; a preface în pulbere; a pulveriza. /<fr. triturer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tritura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. triturez, 3 triturează; conj. prez. 1 sg. să triturez, 3 să tritureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tritura (a ~) vb., ind. prez. 3 triturează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tritura vb., ind. prez. 1 sg. triturez, 3 sg. și pl. triturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
tritura, triturezverb
- 1. A fărâmița o substanță solidă în particule fine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: pulveriza
etimologie:
- triturer DEX '09 DEX '98 DN
- triturare DEX '09 DEX '98 DN