triticala s. f. (bot.) ◊ „Triticala. Este numele unei noi cereale rezultate din încrucișarea grâului cu secara.” I.B. 11 IV 74 p. 4. ◊ „Triticale (triticum + secale, adică grâu + secară) este o cereală nouă, moștenind calitățile de panificație ale grâului și rezistența la frig, umiditate și secetă a secarei.” Cont. 7 VII 78 p. 5; v. și supergrâu (din lat. triti[cum] + [se]cale; cf. fr. triticale; DTN 1974; DEX-S)

TRITICALĂ s. f. Numele unei cereale rezultate din încrucișarea grâului cu secara. [Var.: triticale s. f.] – Din lat. Triti[cum] + [se]cale.

triticală sf [At: DEX-S / V: ~le / E: lat Triti(cum) + (se)cale] Plantă erbacee din familia gramineelor rezultată din încrucișarea grâului cu secara.

triticale sf vz triticală

TRITICALĂ s. f. Numele unei cereale rezultate din încrucișarea grâului cu secara. [Var.: triticale s. f.] – Din lat. Triti[cum] + [se]cale.

TRITICALĂ s. f. cereală rezultată din încrucișarea grâului cu secara, având calitățile de panificație ale celui dintâi și rezistența la frig, umiditate și secetă ale secarei. (< fr. triticale)

triticală s. f., g.-d. art. triticalei; pl. triticale