TRIPOD, (1) tripoduri, (2) tripode, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.

tripod sn [At: CANTEMIR, IST. 360 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~uri, ~e / E: ngr τριπόδι] (Înv) 1 Trepied (1). 2 (Înv; spc) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. 3 (Mrn) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus.

TRIPOD, tripoduri, s. n. 1. (Înv.) Trepied. 2. (Mar.) Macara de forță alcătuită din trei picioare reunite sus. – Din ngr. tripódi.

TRIPOD, tripoduri, s. n. Trepied. Pe un tripod s-aduce cățuia aurită. EMINESCU, O. IV 415. Apolon rezimat pe un altar... întinzînd o ramură de dafin dasupra unui tripod. ODOBESCU, S. II 192.

TRIPOD s.n. 1. (Ant.) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ♦ Trepied. 2. (Mar.) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus. [< fr. tripode].

TRIPOD I. s. n. 1. (ant.) scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea Sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. ◊ trepied. 2. (mar.) macara din trei picioare reunite la partea de sus. II. adj. catarg ~ = catarg metalic cu trei picioare, pe unele bastimente moderne. (< fr. tripode) corectat(ă)

tripodiu sn vz tripod

tripod² (scaun; trepied) (înv.) s. n., pl. tripoduri

tripod¹ (macara) s. n., pl. tripode

tripod² (macara) s. n., pl. tripode

tripod¹ (scaun, trepied) (înv.) s. n., pl. tripoduri

tripod (macara) s. n., pl. tripode

tripod (trepied) s. n., pl. tripoduri

TRIPOD s. v. trepied.

tripod s. v. TREPIED.

tripod (-de), s. n. – Trepied, scaun cu trei picioare. Ngr. τριπόδι (Candrea).