tripod sn [At: CANTEMIR, IST. 360 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~uri, ~e / E: ngr τριπόδι] (Înv) 1 Trepied (1). 2 (Înv; spc) Scaun de bronz cu trei picioare, frumos arcuite, pe care ședea sibila în timpul oracolelor din templul de la Delfi, închinat zeului Apolo. 3 (Mrn) Macara alcătuită din trei picioare reunite la partea de sus.