3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.

TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei. – Din fr. tripler.

tripla [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr tripler] 1-2 vtr A (se) face de trei ori mai mare Si: a (se) întrei, (îvr) a triplica, a triplicălui. 3 vt A face o triplare (2).

TRIPLÁ, triplez, vb. I. Tranz. A face să fie de trei ori mai mare sau mai mult; a întrei. Avînd deasupra un coș de nuiele, care le triplează capacitatea, ele [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390. ◊ Refl. Volumul producției industriale în U.R.S.S. s-a triplat în ultimii șase ani. SAHIA, U.R.S.S. 87.

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. A (se) face de trei ori mai mare, a (se) întrei. [< fr. tripler].

TRIPLÁ vb. I. tr., refl. a (se) face triplu. II. tr. a face o triplare. (< fr. tripler)

A TRIPLÁ ~éz tranz. A mări de trei ori; a întrei. ~ eforturile. [Sil. tri-pla] /<fr. tripler

A SE TRIPLÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A crește (în mărime, intensitate, greutate) de trei ori. /<fr. tripler

TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus.

triplu, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 215 / Pl: ~li, ~le / E: lat triplus, fr triple] 1 De trei ori mai mare sau mai mult Si: întreit. 2 Alcătuit din trei elemente sau părți (identice sau asemănătoare). 3 (Îs) ~lă legătură Legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. 4 (Îlav) În ~ exemplar În trei exemplare.

TRÍPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.

TRÍPLU, -Ă, tripli, -e, adj. De trei ori mai mare sau mai mult (v. întreit); compus din trei părți. Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166. ◊ Triplu-salt v. salt.Loc. adj. În triplu exemplar = în trei exemplare. Certificat în triplu exemplar.

TRÍPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus)

TRÍPLU ~ă (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părți; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple

tripléz v. tr. (fr. tripler, d. triple, triplu). Întreĭesc.

*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triplá (a ~) (tri-pla) vb., ind. prez. 3 tripleáză

triplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. tripléz, 3 sg. și pl. tripleáză

arată toate definițiile

Intrare: tripla
  • silabație: tri-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tripla
  • triplare
  • triplat
  • triplatu‑
  • triplând
  • triplându‑
singular plural
  • triplea
  • triplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triplez
(să)
  • triplez
  • triplam
  • triplai
  • triplasem
a II-a (tu)
  • triplezi
(să)
  • triplezi
  • triplai
  • triplași
  • triplaseși
a III-a (el, ea)
  • triplea
(să)
  • tripleze
  • tripla
  • triplă
  • triplase
plural I (noi)
  • triplăm
(să)
  • triplăm
  • triplam
  • triplarăm
  • triplaserăm
  • triplasem
a II-a (voi)
  • triplați
(să)
  • triplați
  • triplați
  • triplarăți
  • triplaserăți
  • triplaseți
a III-a (ei, ele)
  • triplea
(să)
  • tripleze
  • triplau
  • tripla
  • triplaseră
Intrare: triplă
triplă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: triplu (adj.)
triplu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tri-plu info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triplu
  • triplul
  • triplu‑
  • triplă
  • tripla
plural
  • tripli
  • triplii
  • triple
  • triplele
genitiv-dativ singular
  • triplu
  • triplului
  • triple
  • triplei
plural
  • tripli
  • triplilor
  • triple
  • triplelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tripla

  • 1. A (se) face de trei ori mai mare; a (se) întrei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întrei attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avînd deasupra un coș de nuiele, care le triplează capacitatea, ele [carele] trec încărcate cu știuleți. BOGZA, C. O. 390.
      surse: DLRLC
    • Volumul producției industriale în U.R.S.S. s-a triplat în ultimii șase ani. SAHIA, U.R.S.S. 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

triplu (adj.)

  • 1. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: întreit
    • 1.1. În triplu exemplar = în trei exemplare.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Certificat în triplu exemplar.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Care este alcătuit, compus din trei părți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166.
        surse: DLRLC
      • 1.2.1. Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple.
        surse: DEX '09

etimologie: