14 definiții pentru triolet trioletă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. (Muz.) Grup de trei note acoperind o unitate metrică de două sau de patru note. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.

triolet sn [At: ENC. ROM. / P: tri-o~ / Pl: ~e / E: fr triolet, ger Triolet] 1 Poezie de opt versuri, de obicei octosilabice, în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2 (Muz) Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele Si: triolă.

TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele. [Pr.: tri-o-] – Din fr. triolet.

TRIOLÉT, triolete, s. n. 1. Mică poezie de opt versuri, de obicei de cîte opt silabe fiecare, versul întîi fiind identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea. 2. Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele (și care se notează cu cifra 3 și cu un arc deasupra sau dedesubt). – Variantă: (2) triolétă s. f.

TRIOLÉT s.n. 1. (Muz.) Grup de trei note egale ca valoare, care se execută într-o singură bătaie, în loc de două note. 2. Poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, alcătuită din opt versuri, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea vers sunt identice. [Pron. tri-o-, var. trioletă s.f. / < fr. triolet].

TRIOLÉT s. n. 1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă. 2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice. (< fr. triolet)

TRIOLÉT ~e n. 1) muz. Grup de trei note egale ca valoare, echivalând cu două note ale aceleiași figuri ritmice, care se execută într-o singură bătaie. 2) Poezie cu formă fixă alcătuită din opt versuri, dintre care primul vers este identic cu al patrulea și al șaptelea, iar al doilea este identic cu al optulea. /<fr. triolet

*triolét n., pl. e (fr. triolet). Poezioară de opt versurĭ dintre care primu se repetă după al treilea, apoĭ tot primu și al doilea se repetă după al șaselea. Muz. Grup de treĭ note care valorează doŭă. (P. a-l indica, se pune un 3 deasupra saŭ dedesupt).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triolét (tri-o-) s. n., pl. trioléte

triolét s. n. (sil. tri-o-), pl. trioléte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

triolet, grup de valori* de note* egale obținut prin divizarea (1) neregulată ternară (în trei în loc de doi) a unui timp (I, 2) binar*. Se notează cifra 3 scrisă cursiv, așezată la mijlocul unei acolade* drepte ce încadrează cele trei note.

TRIOLET (< fr. triolet) Poezie cu formă fixă, asemănătoare oarecum rondelului, de origine franceză, adaptată și de alte literaturi occidentale, îndeosebi cea germană. Compusă din opt versuri, rînduite două cîte două, și avînd aceeași rimă. Primele două versuri se repetă la sfirșitul poeziei, iar primul vers reapare după al treilea. Ex. Le premier jour du mois de mai Fut le plus heureux de ma vie. Le beau dessein que je forme Le premier jour du mois de mai! Je vous vis et je vous aimai! Si ce dessein vous plaît, Silvie, Le premier jour du mois de mai Fut le plus heureux de ma vie. (JACQUES DE RANCHIN) (Prima zi a lunii mai Fu cea mai fericită din viata mea. Frumoasă intenție am. Prima zi a lunii mai. Te zării și te iubii. Dacă astă intenție îți e pe plac, Silvia, Prima zi a lunii mai Fu cea mai fericită din viața mea.) Lîngă murmur de izvoară Supt o salcie plecată. Primăvara mă-nfioară Lîngă murmur de izvoară. Și sub apa lor ușoară Viața mea se scurge toată, Lîngă murmur de izvoară Supt o salcie plecată. (S. NAUM, Ritmuri și rime)

Intrare: triolet
  • silabație: tri-o-let info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triolet
  • trioletul
  • trioletu‑
plural
  • triolete
  • trioletele
genitiv-dativ singular
  • triolet
  • trioletului
plural
  • triolete
  • trioletelor
vocativ singular
plural
trioletă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triole
  • trioleta
plural
  • triolete
  • trioletele
genitiv-dativ singular
  • triolete
  • trioletei
plural
  • triolete
  • trioletelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

triolet trioletă

  • 1. Poezie de opt (sau șapte) versuri (de câte opt silabe fiecare), în care primul vers este identic cu al patrulea și cu al șaptelea, iar al doilea cu al optulea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. muzică Grup de trei note acoperind o unitate metrică de două sau de patru note.
    surse: DEX '09
    • diferențiere Grup de trei note de valoare egală, care se execută în timpul necesar pentru executarea a două dintre ele.
      surse: DEX '98 DLRLC DN sinonime: triolă

etimologie: