TRINITROTOLUEN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, obținută din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluène.

trinitrotoluen sn [At: MACAROVICI, D. / P: ~lu-en / E: fr trinitrotoluène] Substanță solidă, cristalină, de culoare galbenă, obținută din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie Si: tolit, trotil.

TRINITROTOLUEN s. n. Substanță solidă, galbenă, cristalină, fabricată din toluen și folosită ca exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil. [Pr.: -lu-en] – Din fr. trinitrotoluène.

TRINITROTOLUEN s. n. Exploziv cu care se încarcă proiectilele de artilerie; trotil.

TRINITROTOLUEN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène].

TRINITROTOLUEN s. n. substanță solidă, cristalizată, galbenă, prin nitrarea toluenului, exploziv; trotil. (< fr. trinitrotoluène)

TRINITROTOLUEN m. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen și folosită ca exploziv; trotil. [Sil. -ni-tro-to-lu-en] /<fr. trinitrotoluene

trinitrotoluen (desp. -ni-tro-, -lu-en) s. n.

trinitrotoluen (-ni-tro-, -lu-en) s. n.

trinitrotoluen s. n. (sil. -tro-, -lu-en)

TRINITROTOLUEN s. v. trotil.

TRINITROTOLUEN s. (CHIM.) trotil.