12 definiții pentru trotil
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TROTIL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
TROTIL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
trotil sn [At: MACAROVICI, CH. 569 / Pl: ~uri / E: ger Trotyl] Trinitrotoluen.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TROTIL, trotiluri, s. n. Trinitrotoluen. Se văd ziduri arse, rupte de bombardamente, colțuri de case care au fost aruncate în aer cu trotil așezat la temelie. STANCU, U.R.S.S. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROTIL s.n. Trinitrotoluen. [< germ. Trotyl].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TROTIL s. n. trinitrotoluen. (< germ. Trotyl)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TROTIL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trotil s. n., pl. trotiluri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trotil s. n., pl. trotiluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trotil s. n., pl. trotiluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TROTIL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TROTIL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
trotil, trotiluri s. n. băutură alcoolică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trotil, trotilurisubstantiv neutru
- 1. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: trinitrotoluen
- Se văd ziduri arse, rupte de bombardamente, colțuri de case care au fost aruncate în aer cu trotil așezat la temelie. STANCU, U.R.S.S. 109. DLRLC
-
etimologie:
- Trotyl DEX '09 DEX '98 DN