2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența trinității. 2. Adj. Care aparține trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.

TRINITARIÁN, -Ă, trinitarieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența trinității. 2. Adj. Care aparține trinitarienilor (1), privitor la trinitarieni. [Pr.: -ri-an] – Din engl. trinitarian.

trinitarian, ~ă [At: M. D. ENC. / P: ~ri-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: eg trinitarian, ger Trinitarier] (Liv) 1 smf Credincios creștin care acceptă dogma trinității (1) Si: trinitar (3). 2 sm Membru al ordinului călugăresc al Sfintei Treimi Si: trinitar (4). 4 a Care aparține trinitarienilor (1-2). 5-6 a Privitor la trinitarieni (1-2).

TRINITARIÁN, -Ă s.m. și f. (Bis.) 1. Nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. Călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar; mathurin. // adj. Referitor la trinitarieni, care aparține trinitarienilor. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. engl. trinitarien].

TRINITARIÁN, -Ă s. m. f. 1. nume dat celor care acceptă dogma trinității. 2. călugăr din ordinul monahal al Sfintei Treimi, înființat în sec. XII în scopul eliberării creștinilor căzuți în captivitate la musulmani; trinitar. (< engl. trinitarian)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trinitarián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. trinitariéni (-ri-eni); adj. f., s. f. trinitariánă, pl. trinitariéne

trinitarián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. trinitariéni (sil. -ri-eni); f. sg. trinitariánă, g.-d. art. trinitariénei, pl. trinitariéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRINITARIÁN s., adj. (BIS.) mathurin. (Prozelit ~.)

TRINITARIAN s., adj. (BIS.) mathurin. (Prozelit ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

trinitarian, -ă, trinitarieni, -e, adj., s.m și f. 1. Adj. Care aparține trinitarienilor (2), privitor la trinitarieni; trinitar. 2. S. m. și f. Credincios creștin care acceptă ca dogmă de bază existența Sfintei Treimi; trinitar. 3. S. m. pl. Membri ai ordinului călugăresc catolic al „Sfintei Treimi”, înființat în 1198 de Jean de Matha și Félix de Valois pentru răscumpărarea creștinilor robiți de sarazini; trinitari. – Din engl. trinitarian.

Intrare: trinitariană
  • silabație: -ri-a-nă info
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trinitaria
  • trinitariana
plural
  • trinitariene
  • trinitarienele
genitiv-dativ singular
  • trinitariene
  • trinitarienei
plural
  • trinitariene
  • trinitarienelor
vocativ singular
  • trinitaria
  • trinitariano
plural
  • trinitarienelor
Intrare: trinitarian (adj.)
trinitarian1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -ri-an info
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trinitarian
  • trinitarianul
  • trinitarianu‑
  • trinitaria
  • trinitariana
plural
  • trinitarieni
  • trinitarienii
  • trinitariene
  • trinitarienele
genitiv-dativ singular
  • trinitarian
  • trinitarianului
  • trinitariene
  • trinitarienei
plural
  • trinitarieni
  • trinitarienilor
  • trinitariene
  • trinitarienelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trinitarian (adj.)

  • 1. Care aparține trinitarienilor, privitor la trinitarieni.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

trinitarian, -ă (persoană) trinitariană

etimologie: