2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
trinci sn vz trinc
TRINCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tranc2 sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tranchi sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trânc1 sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trenc sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trenchi sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trenchia sf vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trinc sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) tranc, tranchi, trânc, trenc, trenchi, trenchia, ~inchi, ~nci, ~incă sf / Pl: ~uri / E: ger trink (Imt al lui trinken] (Reg) 1 Ciocnire a paharului cu băutură, atunci când se închină în cinstea cuiva. 2 (îe) A da ~ (ori trenc, tranc, trenchi, trenchia) sau a face trenchi A închina în cinstea cuiva, ciocnind paharele. 3 Țuică slabă, care se obține fîerbându-se borhotul după ce s-a scos țuica tare Si: (pop) basamac. 4 (Îf trinci) Borhot (1). 5 Băutură slabă, făcută din mere, pere sau resturi de struguri, amestecate cu apă Si: (reg) cighir. 6 (Îf trinci) Mied.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trincă2 sf vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trincă1 sf [At: CADE / Pl: ~nci / E: it trinca „vergă”] (Nav) 1 Pânză pătrată așezată la baza trinchetului (2) unei nave cu pânze. 2 Vergă care susține trinca1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trinchi sn vz trinc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRINCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRINCĂ, trinci, s. f. Pînza cea mai de jos a trinchetului. Focul și trinca fluturau pe straiuri, gata să se întindă în bătaia vîntului. TUDORAN, P. 393.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRINCĂ s.f. Pînză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRINCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
trincă s. f., g.-d. art. trincii; pl. trinci
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
trincă s. f., g.-d. art. trincii; pl. trinci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trincă s. f., g.-d. art. trincii, pl. trinci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
trincă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
trinci, trinciuri, s.n. – (reg.) Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă. – Din germ. trink „a bea” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trinci, -uri, s.n. – Țuica de la urmă, după a doua distilare, „coada”; țuslă. – Din germ. trink.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
trinc, trincuri, s.n. (reg.) 1. ciocnire de pahare în cinstea cuiva. 2. băutură slabă; borhot.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
trincă, trincisubstantiv feminin
- 1. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. DEX '09 DLRLC DN
- Focul și trinca fluturau pe straiuri, gata să se întindă în bătaia vîntului. TUDORAN, P. 393. DLRLC
- 1.1. Vergă de susținere a acestei vele. MDN '00
-
etimologie:
- trinca DEX '09 DEX '98 DN