10 definiții pentru trincă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza arborelui trinchet al unei nave cu pânze. – Din it. trinca.

trincă1 sf [At: CADE / Pl: ~nci / E: it trinca „vergă”] (Nav) 1 Pânză pătrată așezată la baza trinchetului (2) unei nave cu pânze. 2 Vergă care susține trinca1 (1).

TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pânză pătrată așezată la baza trinchetului unei nave cu pânze. – Din it. trinca.

TRÍNCĂ, trinci, s. f. Pînza cea mai de jos a trinchetului. Focul și trinca fluturau pe straiuri, gata să se întindă în bătaia vîntului. TUDORAN, P. 393.

TRÍNCĂ s.f. Pânză de corabie aflată la baza trinchetului. [< it. trinca].

TRÍNCĂ s. f. velă pătrată învergată la baza arborelui trichet. ◊ vergă de susținere a acestei vele. (< it. trinca)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tríncă s. f., g.-d. art. tríncii; pl. trinci

tríncă s. f., g.-d. art. tríncii, pl. trinci


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tríncă s. f. – Trinchet, pînză de trinchet. Sp. trinca, fără îndoială prin mijlocire orientală.

Intrare: trincă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trincă
  • trinca
plural
  • trinci
  • trincile
genitiv-dativ singular
  • trinci
  • trincii
plural
  • trinci
  • trincilor
vocativ singular
plural