12 definiții pentru trimestru

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

trimestru sn [At: (a. 1837) DOC. EC. 663 / Pl: ~re, (îvr) -ri / E: fr trimestre, lat trimestris] 1 Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic Si: (înv) trilunie, triminie (1). 2 Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar. 3 (Înv; nob) Sumă plătită sau primită la sfârșitul unei perioade de trei luni Si: (înv) triminie (2).

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre cele patru intervale de cîte trei luni consecutive, în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie). Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199. ♦ Fiecare dintre cele trei intervale de cîte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.

TRIMÉSTRU s.n. Interval de trei luni. [Pl. -re. / < fr. trimestre, cf. lat. trimestris].

TRIMÉSTRU s. n. perioadă de trei luni. ◊ unitate a anului școlar. (< fr. trimestre, lat. trimestris)

TRIMÉSTRU ~e n. 1) Interval de timp de trei luni. 2) Parte a anului calendaristic, egală cu trei luni consecutive. 3) Diviziune a anului școlar, echivalând cu a treia parte a acestuia. [Sil. -mes-tru] /<fr. trimestre, lat. trimestris

trimestru n. 1. interval de trei luni; 2. ceea ce se plătește sau se primește pe fiecare trimestru.

*triméstru n., pl. e (lat. trimestris, trimestrial, d. tri-, treĭ, și mensis, lună. V. bi- și se-mestru). Timp de treĭ lunĭ. V. triminíe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre

triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIMÉSTRU s. (înv.) cvartal. (Anul calendaristic are patru ~.)

TRIMESTRU s. (înv.) cvartal. (~ din anul calendaristic.)

Intrare: trimestru
trimestru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimestru
  • trimestrul
  • trimestru‑
plural
  • trimestre
  • trimestrele
genitiv-dativ singular
  • trimestru
  • trimestrului
plural
  • trimestre
  • trimestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimestru

  • 1. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cvartal un exemplu
    exemple
    • Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.
      surse: DLRLC MDN '00
    • 1.2. Interval de timp de trei luni.
      surse: NODEX

etimologie: