12 definiții pentru trimestru

Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic. – Din fr. trimestre, lat. trimestris.

trimestru sn [At: (a. 1837) DOC. EC. 663 / Pl: ~re, (îvr) -ri / E: fr trimestre, lat trimestris] 1 Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic Si: (înv) trilunie, triminie (1). 2 Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar. 3 (Înv; nob) Sumă plătită sau primită la sfârșitul unei perioade de trei luni Si: (înv) triminie (2).

TRIMÉSTRU, trimestre, s. n. Fiecare dintre cele patru intervale de cîte trei luni consecutive, în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie). Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199. ♦ Fiecare dintre cele trei intervale de cîte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.

TRIMÉSTRU s.n. Interval de trei luni. [Pl. -re. / < fr. trimestre, cf. lat. trimestris].

TRIMÉSTRU s. n. perioadă de trei luni. ◊ unitate a anului școlar. (< fr. trimestre, lat. trimestris)

TRIMÉSTRU ~e n. 1) Interval de timp de trei luni. 2) Parte a anului calendaristic, egală cu trei luni consecutive. 3) Diviziune a anului școlar, echivalând cu a treia parte a acestuia. [Sil. -mes-tru] /<fr. trimestre, lat. trimestris

trimestru n. 1. interval de trei luni; 2. ceea ce se plătește sau se primește pe fiecare trimestru.

*triméstru n., pl. e (lat. trimestris, trimestrial, d. tri-, treĭ, și mensis, lună. V. bi- și se-mestru). Timp de treĭ lunĭ. V. triminíe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre

triméstru s. n., art. triméstrul; pl. triméstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRIMÉSTRU s. (înv.) cvartal. (Anul calendaristic are patru ~.)

TRIMESTRU s. (înv.) cvartal. (~ din anul calendaristic.)

Intrare: trimestru
trimestru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trimestru
  • trimestrul
  • trimestru‑
plural
  • trimestre
  • trimestrele
genitiv-dativ singular
  • trimestru
  • trimestrului
plural
  • trimestre
  • trimestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trimestru

  • 1. Fiecare dintre perioadele de trei luni consecutive în care este împărțit anul calendaristic (și dintre care primul începe la 1 ianuarie).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cvartal un exemplu
    exemple
    • Urcă la fiecare trimestru tariful. C. PETRESCU, Î. II 199.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.
      surse: DLRLC MDN '00
    • 1.2. Interval de timp de trei luni.
      surse: NODEX

etimologie: