2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cânta în triluri. – Tril + suf. -ui.

trilui1 vi [At: CAMILAR, N. I, 117 / Pzi: ~esc / E: tril + -ui] (Rar) 1 (Muz) A scoate triluri (1). 2 (D. păsări) A cânta în triluri (2).

TRILUÍ, triluiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A scoate triluri, a cînta în triluri. Ciocîrliile triluiau în scînteietoare văzduhuri. CAMILAR, N. I 117.

A TRILUÍ pers. 3 tríluie intranz. (mai ales despre privighetori și despre ciocârlii) A scoate sunete melodioase caracteristice speciei; a cânta în triluri. /Din tril


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

triluí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 să triluiáscă

triluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. triluiésc, imperf. 3 sg. triluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. triluiáscă

Intrare: triluire
triluire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triluire
  • triluirea
plural
  • triluiri
  • triluirile
genitiv-dativ singular
  • triluiri
  • triluirii
plural
  • triluiri
  • triluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: trilui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trilui
  • triluire
  • triluit
  • triluitu‑
  • triluind
  • triluindu‑
singular plural
  • triluiește
  • triluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • triluiesc
(să)
  • triluiesc
  • triluiam
  • triluii
  • triluisem
a II-a (tu)
  • triluiești
(să)
  • triluiești
  • triluiai
  • triluiși
  • triluiseși
a III-a (el, ea)
  • triluiește
(să)
  • triluiască
  • triluia
  • trilui
  • triluise
plural I (noi)
  • triluim
(să)
  • triluim
  • triluiam
  • triluirăm
  • triluiserăm
  • triluisem
a II-a (voi)
  • triluiți
(să)
  • triluiți
  • triluiați
  • triluirăți
  • triluiserăți
  • triluiseți
a III-a (ei, ele)
  • triluiesc
(să)
  • triluiască
  • triluiau
  • trilui
  • triluiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trilui
  • triluire
  • triluit
  • triluitu‑
  • triluind
  • triluindu‑
singular plural
  • triluie
  • triluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trilui
(să)
  • trilui
  • triluiam
  • triluii
  • triluisem
a II-a (tu)
  • trilui
(să)
  • trilui
  • triluiai
  • triluiși
  • triluiseși
a III-a (el, ea)
  • triluie
(să)
  • triluie
  • triluia
  • trilui
  • triluise
plural I (noi)
  • triluim
(să)
  • triluim
  • triluiam
  • triluirăm
  • triluiserăm
  • triluisem
a II-a (voi)
  • triluiți
(să)
  • triluiți
  • triluiați
  • triluirăți
  • triluiserăți
  • triluiseți
a III-a (ei, ele)
  • triluie
(să)
  • triluie
  • triluiau
  • trilui
  • triluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trilui

  • 1. rar A scoate triluri, a cânta în triluri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ciocîrliile triluiau în scînteietoare văzduhuri. CAMILAR, N. I 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Tril + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09