10 definiții pentru trident

TRIDÉNT, tridente, s. n. (în mitologia greco-latină) Furcă cu trei dinți, simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.

TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.

TRIDÉNT, tridente, s. n. (În mitologia greco-romană) Furcă cu trei dinți (semn al puterii zeului Neptun). – Pl. și: tridenturi.

!tridént s. n., pl. tridénte

tridént s. n., pl. tridénte/tridénturi

TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident].

TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens)

TRIDÉNT ~e n. mit. Furcă cu trei dinți cu care este înfățișat Neptun, zeul mării. [Pl. și tridenturi] /<fr. trident, lat. tridens, ~tis

trident n. 1. furcă cu trei dinți; 2. sceptrul lui Neptun.

*tridént n., pl. e (lat. tridens, -éntis). Furcă cu treĭ dințĭ, ostie: tridentu era atributu luĭ Neptun1.[1]

  1. În original Neptum, evident greșit. — LauraGellner
Intrare: trident
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trident tridentul
plural tridente tridentele
genitiv-dativ singular trident tridentului
plural tridente tridentelor
vocativ singular
plural