14 definiții pentru tricotomie / trihotomie trihotomie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Var.: trihotomíe s. f.] – Din fr. trichotomie.

tricotomie sf [At: MAIORESCU, L. 132 / S și: ~icho~ / Pl: ~ii / E: fr trichotomie] (Liv) Diviziune în trei părți, grupe sau specii.

TRICOTOMÍE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți. – Din fr. trichotomie.

TRIHOTOMÍE s. f. v. tricotomie.

trihotomie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr trichotomie] Împărțire în trei părți, grupe sau specii.

TRIHOTOMÍE, trihotomii, s. f. Împărțire în trei părți, grupe sau specii. – Din fr. trichotomie.

TRIHOTOMÍE s.f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Gen. -iei, var. tricotomie s.f. / < fr. trichotomie].

TRIHOTOMÍE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr. trichotomie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!tricotomíe/trihotomíe s. f., art. tricotomía/trihotomía, g.-d. art. tricotomíei/trihotomíei; pl. tricotomíi/trihotomíi, art. tricotomíile/trihotomíile

tricotomíe s. f., g.-d. art. tricotomíei; pl. tricotomíi

trihotomíe s. f., art. trihotomía, g.-d. art. trihotomíei; pl. trihotomíi, art. trihotomíile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRIHO-2 (TRICO-2) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-.~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.

Intrare: tricotomie / trihotomie
tricotomie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotomie
  • tricotomia
plural
  • tricotomii
  • tricotomiile
genitiv-dativ singular
  • tricotomii
  • tricotomiei
plural
  • tricotomii
  • tricotomiilor
vocativ singular
plural
trihotomie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trihotomie
  • trihotomia
plural
  • trihotomii
  • trihotomiile
genitiv-dativ singular
  • trihotomii
  • trihotomiei
plural
  • trihotomii
  • trihotomiilor
vocativ singular
plural

tricotomie / trihotomie trihotomie

  • 1. Diviziune în trei părți, grupe sau specii.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: