TRICOTOMIE, tricotomii, s. f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Var.: trihotomie s. f.] – Din fr. trichotomie.

tricotomie sf [At: MAIORESCU, L. 132 / S și: ~icho~ / Pl: ~ii / E: fr trichotomie] (Liv) Diviziune în trei părți, grupe sau specii.

TRICOTOMIE, tricotomii, s. f. (Livr.) Diviziune în trei părți. – Din fr. trichotomie.

TRICOTOMIE s.f. v. trihotomie.

TRIHOTOMIE s. f. v. tricotomie.

trihotomie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr trichotomie] Împărțire în trei părți, grupe sau specii.

TRIHOTOMIE, trihotomii, s. f. Împărțire în trei părți, grupe sau specii. – Din fr. trichotomie.

TRIHOTOMIE s.f. Diviziune în trei părți, grupe sau specii. [Gen. -iei, var. tricotomie s.f. / < fr. trichotomie].

TRIHOTOMIE s. f. diviziune în trei părți, grupe sau specii. (< fr. trichotomie)

!tricotomie s. f., art. tricotomia, g.-d. art. tricotomiei; pl. tricotomii, art. tricotomiile (desp. -mi-i-)

!tricotomie/trihotomie s. f., art. tricotomia/trihotomia, g.-d. art. tricotomiei/trihotomiei; pl. tricotomii/trihotomii, art. tricotomiile/trihotomiile

tricotomie s. f., g.-d. art. tricotomiei; pl. tricotomii

trihotomie v. tricotomie

trihotomie s. f., art. trihotomia, g.-d. art. trihotomiei; pl. trihotomii, art. trihotomiile

TRIHO-₂ (TRICO-₂) „în trei”. ◊ gr. trikha „în trei” > fr. tricho-, engl. id., it. trico- > rom. triho- și trico-. □ ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange multilocular, prezent la feosporacee; ~tom (v. -tom), adj., s. n., (organ vegetal) divizat în trei ramuri; ~tomie (v. -tomie), s. f., împărțire în trei părți, grupe sau specii.