tricotat², ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: tricota] (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este obținut prin tricotare (2).

tricotat¹ sn [At: DL / Pl: ~uri / E: tricota] 1-2 Tricotare (1-2). 3 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru efectuarea tricotajelor (3) Si: tricoteză (1).

TRICOTAT², -Ă, tricotați, -te, adj. Transformat în tricot sau în confecție de tricot. Ciorapi tricotați.

TRICOTAT¹ s. n. Tricotare.

TRICOTAT s.n. Tricotare. ♦ Mașină de tricotat = mașină pentru executarea tricotajelor sau a tricourilor; tricoteză (1). [< tricota].

TRICOTAT s. n. tricotare. (< tricota)

TRICOTAT n. v. A TRICOTA. ◊ Mașină de ~ mașină pentru confecționarea obiectelor de tricotaj; tricoteză. /v. a tricota

tricota vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr tricoter] 1 A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot (2). 2 (Pex) A confecționa obiecte (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).

TRICOTA vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].

TRICOTA vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)

A TRICOTA ~ez 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter

tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

*tricotéz v. tr. (fr. tricoter). Barb. Împletesc (ață ca să fac cĭorapĭ).

tricotat s. n.

tricotat s. n.

tricotat s. n.

tricota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 tricotează; conj. prez. 1 sg. să tricotez, 3 să tricoteze

tricota (a ~) vb., ind. prez. 3 tricotează

tricota vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 sg. și pl. tricotează

TRICOTAT s. v. tricotare.

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTAT s. împletire, împletit, tricotare. (~ unui pulover.)

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)