opțiuni
  • info

3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOTAT s. n. Tricotare. – V. tricota.

TRICOTAT s. n. Tricotare. – V. tricota.

tricotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: tricota] (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este obținut prin tricotare (2).

tricotat1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: tricota] 1-2 Tricotare (1-2). 3 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru efectuarea tricotajelor (3) Si: tricoteză (1).

TRICOTAT2, -Ă, tricotați, -te, adj. Transformat în tricot sau în confecție de tricot. Ciorapi tricotați.

TRICOTAT1 s. n. Tricotare.

TRICOTAT s.n. Tricotare. ♦ Mașină de tricotat = mașină pentru executarea tricotajelor sau a tricourilor; tricoteză (1). [< tricota].

TRICOTAT s. n. tricotare. (< tricota)

TRICOTAT n. v. A TRICOTA. ◊ Mașină de ~ mașină pentru confecționarea obiectelor de tricotaj; tricoteză. /v. a tricota

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

tricota vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr tricoter] 1 A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot (2). 2 (Pex) A confecționa obiecte (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).

TRICOTA vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].

TRICOTA vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)

A TRICOTA ~ez 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter

tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

*tricotéz v. tr. (fr. tricoter). Barb. Împletesc (ață ca să fac cĭorapĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tricotat s. n.

tricotat s. n.

tricotat s. n.

tricota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 tricotează; conj. prez. 1 sg. să tricotez, 3 să tricoteze

tricota (a ~) vb., ind. prez. 3 tricotează

tricota vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 sg. și pl. tricotează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRICOTAT s. v. tricotare.

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTAT s. împletire, împletit, tricotare. (~ unui pulover.)

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

Intrare: tricotat (adj.)
tricotat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotat
  • tricotatul
  • tricotatu‑
  • tricotată
  • tricotata
plural
  • tricotați
  • tricotații
  • tricotate
  • tricotatele
genitiv-dativ singular
  • tricotat
  • tricotatului
  • tricotate
  • tricotatei
plural
  • tricotați
  • tricotaților
  • tricotate
  • tricotatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tricotat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotat
  • tricotatul
  • tricotatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tricotat
  • tricotatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: tricota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tricota
  • tricotare
  • tricotat
  • tricotatu‑
  • tricotând
  • tricotându‑
 singular plural
  • tricotează
  • tricotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tricotez
 (să)
  • tricotez
  • tricotam
  • tricotai
  • tricotasem
a II-a (tu)
  • tricotezi
 (să)
  • tricotezi
  • tricotai
  • tricotași
  • tricotaseși
a III-a (el, ea)
  • tricotează
 (să)
  • tricoteze
  • tricota
  • tricotă
  • tricotase
plural I (noi)
  • tricotăm
 (să)
  • tricotăm
  • tricotam
  • tricotarăm
  • tricotaserăm
  • tricotasem
a II-a (voi)
  • tricotați
 (să)
  • tricotați
  • tricotați
  • tricotarăți
  • tricotaserăți
  • tricotaseți
a III-a (ei, ele)
  • tricotează
 (să)
  • tricoteze
  • tricotau
  • tricotară
  • tricotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tricotat, tricotatăadjectiv

  • 1. Transformat în tricot sau în confecție de tricot. DLRLC
    sinonime: împletit
    • format_quote Ciorapi tricotați. DLRLC

tricotatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi tricota DEX '09 DEX '98 DN

tricota, tricotezverb

  • 1. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune A confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.1. Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; DEX '09 DEX '98
        sinonime: tricoteză
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.