3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOTAT s. n. Tricotare. – V. tricota.

TRICOTAT s. n. Tricotare. – V. tricota.

tricotat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: tricota] (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este obținut prin tricotare (2).

tricotat1 sn [At: DL / Pl: ~uri / E: tricota] 1-2 Tricotare (1-2). 3 (Îs) Mașină de ~ Mașină pentru efectuarea tricotajelor (3) Si: tricoteză (1).

TRICOTAT2, -Ă, tricotați, -te, adj. Transformat în tricot sau în confecție de tricot. Ciorapi tricotați.

TRICOTAT s.n. Tricotare. ♦ Mașină de tricotat = mașină pentru executarea tricotajelor sau a tricourilor; tricoteză (1). [< tricota].

TRICOTAT s. n. tricotare. (< tricota)

TRICOTAT n. v. A TRICOTA.Mașină de ~ mașină pentru confecționarea obiectelor de tricotaj; tricoteză. /v. a tricota

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.

tricota vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr tricoter] 1 A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot (2). 2 (Pex) A confecționa obiecte (de îmbrăcăminte) prin împletirea în ochiuri a unor fire textile.

TRICOTA, tricotez, vb. I. Tranz. A împleti ciorapi, flanele etc. (cu mîna sau cu mașina de tricotat).

TRICOTA vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].

TRICOTA vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)

A TRICOTA ~ez 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter

tricotà v. a împleti cu ace la ciorapi.

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s’a introdus barbarizmu croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).

*tricotéz v. tr. (fr. tricoter). Barb. Împletesc (ață ca să fac cĭorapĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tricota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 tricotea; conj. prez. 1 sg. să tricotez, 3 să tricoteze

tricota (a ~) vb., ind. prez. 3 tricotea

tricota vb., ind. prez. 1 sg. tricotez, 3 sg. și pl. tricotea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTAT s. împletire, împletit, tricotare. (~ unui pulover.)

TRICOTAT adj. împletit. (Un jerseu ~.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

TRICOTA vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)

Intrare: tricotat (adj.)
tricotat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotat
  • tricotatul
  • tricotatu‑
  • tricota
  • tricotata
plural
  • tricotați
  • tricotații
  • tricotate
  • tricotatele
genitiv-dativ singular
  • tricotat
  • tricotatului
  • tricotate
  • tricotatei
plural
  • tricotați
  • tricotaților
  • tricotate
  • tricotatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tricotat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotat
  • tricotatul
  • tricotatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • tricotat
  • tricotatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tricota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tricota
  • tricotare
  • tricotat
  • tricotatu‑
  • tricotând
  • tricotându‑
singular plural
  • tricotea
  • tricotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tricotez
(să)
  • tricotez
  • tricotam
  • tricotai
  • tricotasem
a II-a (tu)
  • tricotezi
(să)
  • tricotezi
  • tricotai
  • tricotași
  • tricotaseși
a III-a (el, ea)
  • tricotea
(să)
  • tricoteze
  • tricota
  • tricotă
  • tricotase
plural I (noi)
  • tricotăm
(să)
  • tricotăm
  • tricotam
  • tricotarăm
  • tricotaserăm
  • tricotasem
a II-a (voi)
  • tricotați
(să)
  • tricotați
  • tricotați
  • tricotarăți
  • tricotaserăți
  • tricotaseți
a III-a (ei, ele)
  • tricotea
(să)
  • tricoteze
  • tricotau
  • tricota
  • tricotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tricotat, tricotaadjectiv

  • 1. Transformat în tricot sau în confecție de tricot. DLRLC
    sinonime: împletit
    • format_quote Ciorapi tricotați. DLRLC

tricotatsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi tricota DEX '09 DEX '98 DN

tricota, tricotezverb

  • 1. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot. DEX '98 DEX '09
    • 1.1. prin extensiune A confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.1. Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; DEX '09 DEX '98
        sinonime: tricoteză
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.