tricotaj sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr tricotage] 1-2 (Înv) Tricotare (1-2). 3 Produs (de îmbrăcăminte) obținut prin tricotare (2) sau confecționat din tricot (2).

TRICOTAJ, tricotaje, s. n. Confecție obținută din tricot. Fabrică de tricotaje.

TRICOTAJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].

TRICOTAJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)

TRICOTAJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecționate din tricot sau împletite la mașina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage

tricotaj n. împletitul ciorapilor.

tricotáj n., pl. e (fr. tricotage). Barb. Acțiunea de a tricota (a împleti). Împletitură.

textile-galanterie-tricotaje s. Magazin unde se desfac textile, obiecte de galanterie și tricotaje ◊ „Tot aici există o unitate de textile-galanterie-tricotaje, alta pentru desfacerea cărnii, precum și o piață agroalimentară acoperită.” Sc. 17 XI 78 p. 5 (din textile + galaterie + tricotaje)

tricotaj(e)-mercerie s. n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie.” Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)

tricotaj s. n., pl. tricotaje

tricotaj s. n., pl. tricotaje

tricotaj s. n., pl. tricotaje

tricotaj

tricotaj, -je.