14 definiții pentru tricotaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.

TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.

tricotaj sn [At: COSTINESCU / Pl: ~e / E: fr tricotage] 1-2 (Înv) Tricotare (1-2). 3 Produs (de îmbrăcăminte) obținut prin tricotare (2) sau confecționat din tricot (2).

TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Confecție obținută din tricot. Fabrică de tricotaje.

TRICOTÁJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].

TRICOTÁJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)

TRICOTÁJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecționate din tricot sau împletite la mașina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage

tricotaj n. împletitul ciorapilor.

tricotáj n., pl. e (fr. tricotage). Barb. Acțiunea de a tricota (a împleti). Împletitură.

textíle-galanteríe-tricotáje s. Magazin unde se desfac textile, obiecte de galanterie și tricotaje ◊ „Tot aici există o unitate de textile-galanterie-tricotaje, alta pentru desfacerea cărnii, precum și o piață agroalimentară acoperită.” Sc. 17 XI 78 p. 5 (din textile + galaterie + tricotaje)

tricotáj(e)-merceríe s. n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie. Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tricotáj s. n., pl. tricotáje

tricotáj s. n., pl. tricotáje

Intrare: tricotaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricotaj
  • tricotajul
  • tricotaju‑
plural
  • tricotaje
  • tricotajele
genitiv-dativ singular
  • tricotaj
  • tricotajului
plural
  • tricotaje
  • tricotajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tricotaj

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Fabrică de tricotaje.
      surse: DLRLC

etimologie: