14 definiții pentru tricorn

TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească cu borurile îndoite în trei colțuri, care se purta în trecut. – Din fr. tricorne.

TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească având borurile îndoite în trei colțuri, care se purta în trecut. – Din fr. tricorne.

TRICÓRN, tricornuri, s. n. Pălărie bărbătească (la modă odinioară) cu trei colțuri. Figurine mici, palide și bucălate, sub largi tricornuri. VLAHUȚĂ, la CADE. De-abia ajunsese barca la mal, cînd iar o vedem venind; iar haină cusută cu fir, iar spangă, iar tricorn, iar consul... Altă primire cu onoruri militare. GHICA, S. 409.

tricórn s. n., pl. tricórnuri

tricórn s. n., pl. tricórnuri

TRICÓRN s. (înv. și reg.) șleapcă, (înv.) șleapă. (Purta ~ pe cap.)

TRICÓRN s.n. Pălărie bărbătească cu trei colțuri. [< fr. tricorne].

TRICÓRN I. s. m. animal imaginar cu trei coarne. II. s. n. pălărie bărbătească din trecut, cu trei colțuri. (< fr. tricorne)

TRICÓRN ~uri n. (în trecut) Pălărie bărbătească cu borurile îndoite în trei colțuri. /<fr. tricorne

tricorn n. pălărie cu trei colțuri.

*tricórn n., pl. urĭ și oarne (fr. tricorne, d. lat. tricornis, cu treĭ coarne. V. bicorn). Șleapcă, pălărie moale în treĭ colțurĭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TRICÓRN s. (înv. și reg.) șleápcă, (înv.) șleápă. (Purta ~ pe cap.)

ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.

TRI- „întreit, de trei ori, triplu”. ◊ gr. treis „trei” și L. tres, id. > fr. tri-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. tri-.~acant (v. -acant), adj., care prezintă trei spini; ~adelf (v. -adelf), adj., cu staminele reunite în trei mănunchiuri; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) care are trei stamine; ~ant (v. -ant), adj., (despre inflorescență) care prezintă trei flori; ~anter (v. -anter), adj., cu trei antere; ~arh (v. -arh), adj., (despre rădăcini) care prezintă trei fascicule lemnoase și trei liberiene; ~brah (v. -brah), s. n., picior metric format din trei silabe scurte; ~carp (v. -carp), adj., care are trei carpele; ~cefal (v. -cefal), adj., 1. Care are trei capete. 2. Care prezintă trei capitule; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu trei centromeri; ~clinic (v. -clinic), adj., Care cuprinde toate formele cristalografice raportabile la trei axe de referință inegale, asimetrice și înclinate una față de alta; ~corn (v. -corn), adj., cu trei proeminențe osoase; ~crom (v. -crom), adj., care au trei culori diferite; ~cromatic (v. -cromatic), adj., care se referă la cele trei culori fundamentale; ~cromie (v. -cromie), s. f., suprapunere a trei culori fundamentale; ~cuspid (v. -cuspid), adj., care are trei vîrfuri; ~dactil (v. -dactil), adj., cu trei degete; ~dinam (v. -dinam), adj., (despre androceu) format din șase stamine, dintre care trei sînt mai lungi; ~edru (v. -edru), adj., s. n., 1. adj., Care are trei fețe plane. 2. s. n., Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente care se găsesc în planuri diferite; ~falangie (v. -falangie), s. f., prezența a trei falange la degetul cel mare; ~fid (v. -fid), adj., (despre frunze) care este despicat în trei părți sau lobi; ~fil (v. -fil2), adj., (despre frunze) cu trei foi pe același pețiol; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) care provine din trei linii de descendență; ~flor (v. -flor), adj., cu trei flori; ~ftong (v. -ftong), s. m., unire în aceeași silabă a trei vocale diferite; ~game (v. -gam), adj., s. f. pl., (plante) care au flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~gamie (v. -gamie), s. f., stare în care se găsesc plantele trigame; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre un caracter) Care este condiționat de trei perechi de gene. 2. (Despre o celulă, un organism) Care are trei gene diferite pe un locus oarecare; ~gin (v. -gin), adj., (despre flori) care prezintă trei pistile; ~gon (v. -gon2), s. n., 1. Arie sau regiune cu trei margini naturale sau arbitrare. 2. Lamă de materie nervoasă situată dedesubtul corpului calos; ~gramă (v. -gramă), s. f., cuvînt format din trei litere; ~lemă (v. -lemă2), situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă numai una; ~lit (v. -lit1), s. n., monument megalitic format din trei blocuri; ~lofodont (v. lof/o-, v. -odont), adj., care are dinți cu trei creste; ~logie (v. -logie1), s. f., 1. Ansamblu de trei tragedii tratînd aceeași temă, prezentate la concursurile dramatice din Grecia antică. 2. Grup de trei opere literare sau muzicale care formează o unitate și ale căror subiecte constituie fiecare urmarea celui precedent; ~mer (v. -mer), adj., care este divizat în trei părți; ~meristel (v. meri-, v. -stel), s. n., cilindru central format din trei componente; ~metru (v. -metru1), s. n., vers greco-latin compus din trei perechi de picioare; ~monoecie (v. mon/o-, v. -oecie), s. f., prezența de flori mascule, femele și hermafrodite pe aceeași plantă; ~monoic (v. mon/o-, v. -oic), adj., (despre plante) care posedă flori masculine, feminine și hermafrodite pe același individ; ~morf (v. -morf), adj., 1. Care cristalizează în trei sisteme diferite. 2. (Despre organe vegetale) Care prezintă trei forme; ~nom (v. -nom1), s. n., expresie algebrică formată din trei termeni; ~odă (v. -odă), s. f., tub electronic cu trei electrozi; ~odometru (v. odo-, v. -metru1), s. n., aparat electronic pentru determinarea pH-ului și a conductibilității soluțiilor; ~oic (v. -oic), adj., care formează flori masculine, feminine și hermafrodite pe indivizi diferiți; ~orhid (v. -orhid), adj., s. m., (individ) care prezintă triorhidie; ~orhidie (v. -orhidie), s. f., prezența a trei testicule la același individ; ~petal (v. -petal), adj., (despre flori) cu trei petale; ~piren (v. -piren), adj., cu trei semințe osoase; ~plazie (v. -plazie), s. f., despicare a unui organ vegetal în trei formații analoage; ~plegie (v. -plegie), s. f., hemiplegie însoțită de paralizia unui membru din partea opusă a corpului; ~pter (v. -pter), adj., cu trei aripi sau foliole; ~silab (v. -silab), s. n., vers format din trei silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., (despre fructe) care are trei semințe; ~spor (v. -spor), adj., cu trei spori; ~stih (v. -stih), adj., 1. (Despre celule) Dispus în trei rînduri sau serii. 2. (Despre frunze, muguri) Dispus pe trei șiruri longitudinale; ~stil (v. -stil), adj., cu trei stile; ~stilie (v. -stilie), s. f., prezența unor stile scurte, mijlocii și lungi pe aceeași plantă; ~sulc (v. -sulc), adj., care are trei brazde; ~valent (v. -valent), adj., 1. (Despre elemente chimice) Care are valența trei. 2. (Despre celule) Cu trei cromozomi omologi; ~valv (v. -valv), adj., cu trei valve; ~xenie (v. -xenie), s. f., parazitare succesivă pe trei plante-gazdă diferite; ~zomie (~somie) (v. -zomie), s. f., aberație cromozomială în care apare un cromozom supranumerar într-o pereche cromozomică.

Intrare: tricorn

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tricorn tricornul
plural tricornuri tricornurile
genitiv-dativ singular tricorn tricornului
plural tricornuri tricornurilor
vocativ singular
plural