10 definiții pentru tricofiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICOFIȚÍE s. f. Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăgi; chelbe. – Din fr. trichophytie.

tricofiție sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ii / E: fr trichophytie] Boală parazitară contagioasă, comună omului și unor animale, produsă de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăci Si: (pop) chelbe.

TRICOFIȚÍE, tricofiții, s. f. Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăci; chelbe. – Din fr. trichophytie.

TRICOFIȚÍE s. f. Boală contagioasă provocată de o ciupercă care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; chelbe.

TRICOFIȚÍE s.f. Boală contagioasă cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului; (pop.) chelbe. [Gen. -iei. / < fr. trochophytie].

TRICOFIȚÍE s. f. dermatomicoză cauzată de tricofiton, care atacă pielea capului, provocând căderea părului. (< fr. trichophytie)

TRICOFIȚÍE f. Boală contagioasă (provocată de tricofiton), care atacă pielea capului și duce la căderea părului. [G.-D. tricofiției] /<fr. tricophytie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tricofițíe s. f., art. tricofițía, g.-d. tricofițíi, art. tricofițíei

tricofíție s. f., art. tricofíția, g.-d. art. tricofíției; tricofițíi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRICO-1 (TRICHO-, TRIHO-1) „fire de păr, perișori, pilozitate; pilos ciliar”. ◊ gr. thrix, trikhos „fir de păr” > fr. tricho-, germ. id., engl. id., it. trico- > rom. trico-, tricho- și triho-.~blaste (v. -blast), s. n. pl., 1. Idioblaste diferite ca formă și ramificație. 2. Celule ale epidermei vegetale, generatoare de peri absorbanți; ~carp (trichocarp) (v. -carp), adj., cu fructe păroase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină piloasă; ~cefal (v. -cefal), adj., s. m. pl., 1. adj., Cu capitule păroase. 2. s. m. pl., Viermi paraziți din clasa nematodelor, cu extremități foarte fine; ~centru (v. -centru), adj., (despre plante) cu spini păroși; ~clad (v. -clad), adj., cu ramuri păroase; ~clazie (v. -clazie), s. f., rupere a firelor de păr; ~clazomanie (v. clazo-, v. manie) s. f., stare obsesivă de a-și smulge părul; ~coc (v. -coc), adj., cu bace păroase; ~fil (v. fil2), adj., cu frunze păroase; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante ale căror frunze sînt păroase; ~fiție (v. -fiție), s. f., boală parazitară produsă de unele ciuperci care atacă pielea capului, provocînd căderea părului; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de firele de păr; ~for (trihofor) (v. -for), s. n., 1. Suport al tricoginului. 2. Trunchi filamentos, prezent la fungi; ~gen (v. -gen1), adj., care produce creșterea părului; ~gin (v. -gin), s. n., 1. Prelungire cilindrică a carpogonului, servind ca recipient al gametului masculin, la rodoficee. 2. Proeminență curbată pe vîrful ascogonului care asigură fecundarea ascomicetelor; ~hidrofite (trihohidrofite) (v. hidro-1, v. -fit), s. f. pl., plante cu sistem radicular dezvoltat care pătrunde în straturile adînci ale solului, folosind apa care se ridică prin capilaritate din pînza freatică; ~id (trichoid) (v. -id), adj., asemănător cu părul; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază structura, funcțiile și bolile părului; ~malacie (v. -malacie), s. f., afecțiune caracterizată prin plăci alopecice, pe suprafața cărora se află fire de păr groase și foarte fragile; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile părului; ~petal (v. -petal), adj., cu petale păroase; ~ptere (v. -pter), s. f. pl., ordin de insecte care au aripi mari, acoperite cu peri sau cu mici solzișori fini; ~ptiloză (v. -ptiloză), s. f., fisurare longitudinală a extremităților firelor de păr, de obicei traumatică; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a firelor de păr; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe păroase; ~spori (v. -spori), s. m. pl., paraziți criptogamici care infectează părul; ~sporie (v. -sporie), s. f., afecțiune a părului provocată de unii paraziți criptogamici.

Intrare: tricofiție
tricofiție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricofiție
  • tricofiția
plural
  • tricofiții
  • tricofițiile
genitiv-dativ singular
  • tricofiții
  • tricofiției
plural
  • tricofiții
  • tricofițiilor
vocativ singular
plural

tricofiție

  • 1. Boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului și formarea pe piele de cruste și plăgi.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: chelbe

etimologie: