3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRICÓ s. n. v. tricou.

trico2- [At: DN3 / E: it, fr trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) păr.

TRICO1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) păr”, „pilos”. [Var. triho-. / < it. trico-, fr. tricho-, cf. gr. thrix, trichos].

TRICO-, -TRICHÍE, -TRÍH elem. „păr, pilozitate”, „cil, flagel”. (< fr. tricho-, -trichie, -triche, cf. gr. thrix, thrikhos)

TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou (mai ales la sportivi). [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.

împletitu sf [At: COD. VOR. 169/7 / V: (înv) pletitu / Pl: ~ri / E: împleti + -tură] 1-9 Împletire (1-9). 10 (Fig) Uneltire. 11 (Rar) Împletire (11). 12 (Ccr) Obiect confecționat prin împletire. 13 (Ccr) Ornament. 14 (Fig) Încurcătură. 15 (Înv) Lanț.

tricou sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: trico, (fer) ~ol, (reg) șt~, ~cău, ~om, ~on, ~ov / Pl: -ri / E: fr tricot, mg trikó] 1 (Îvr) Tricot (2). 2 Obiect de îmbrăcăminte din tricot (2) de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă (mai ales de sportivi) sau ca un maiou. 3 (Spc; îs) ~ galben Tricou (2) de culoare galbenă care se poartă într-o etapă a unei curse cicliste de către câștigătorul etapei precedente, pentru a fi ușor de remarcat.

triho- [At: DN3 / E: fr tricho-, it trico-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „în trei”.

TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.

TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte făcut din tricot, care acoperă partea de sus a corpului și care, de obicei, se poartă pe piele. Matei Sărățeanu, în costumul unei echipe celebre de fotbal, cu genunchii goi și tricoul vărgat alb și portocaliu. C. PETRESCU, Î. II 216. Băiețași și fetițe în tricouri roșii și albastre, zbenguindu-se la soare. I. BOTEZ, ȘC. 207. – Variantă: tricó (GHICA, S. 216) s. n.

TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].

TRICÓU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)

TRICÓU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricot

tricou n. țesătură în formă de ochiuri (= fr. tricot).

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.

*tricóŭ n., pl. urĭ (fr. tricot). Barb. Împletitură (de ață, cum e cĭorapu).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuri

arată toate definițiile

Intrare: trico (pref. - păr)
trico2 (pref. - păr) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • trico
tricho
prefix (I7-P)
  • tricho
Intrare: trico (pref. - trei)
trico3 (pref. - trei) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • trico
Intrare: tricou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tricou
  • tricoul
  • tricou‑
plural
  • tricouri
  • tricourile
genitiv-dativ singular
  • tricou
  • tricoului
plural
  • tricouri
  • tricourilor
vocativ singular
plural
trico1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trico
  • tricoul
  • tricou‑
plural
  • tricouri
  • tricourile
genitiv-dativ singular
  • trico
  • tricoului
plural
  • tricouri
  • tricourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tricou trico

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou (mai ales la sportivi).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: maiou attach_file 2 exemple
    exemple
    • Matei Sărățeanu, în costumul unei echipe celebre de fotbal, cu genunchii goi și tricoul vărgat alb și portocaliu. C. PETRESCU, Î. II 216.
      surse: DLRLC
    • Băiețași și fetițe în tricouri roșii și albastre, zbenguindu-se la soare. I. BOTEZ, ȘC. 207.
      surse: DLRLC

etimologie: