2 definiții pentru triangulațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

triangulațiune sf vz triangulație

*triangulațiúne f. (mlat. triangulátio, -ónis). O operațiune trigonometrică (inventată de Snellius la 1617) pin care se rîdică planu unuĭ teren împărțindu-l în triunghĭurĭ. – Și -áție.

Intrare: triangulațiune
triangulațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangulațiune
  • triangulațiunea
plural
  • triangulațiuni
  • triangulațiunile
genitiv-dativ singular
  • triangulațiuni
  • triangulațiunii
plural
  • triangulațiuni
  • triangulațiunilor
vocativ singular
plural