21 de definiții pentru trianglu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIANGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

trianglu sn [At: AMFILOHIE, G. F. 103v/l 1 / P: tri-an~ / V: (înv) ~agol, ~gol, ~gul, ~iun~ / Pl: ~ri / E: fr triangle, it triangolo, lat triangulum] 1 (Înv) Triunghi (1). 2 Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care produce sunete cristaline prin lovire cu o baghetă din același metal Si: (înv) triunghi (4).

TRIANGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi (3). [Pr.: tri-an-] – Din fr. triangle.

TRIANGLU, triangluri, s. n. Instrument muzical de percuție, în formă de triunghi, făcut din oțel, care se lovește cu o baghetă din același metal. – Pronunțat: tri-an-.

TRIANGLU s.n. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un triunghi de metal care se ține cu mîna și se lovește cu o baghetă metalică. [Pron. tri-an-. / < fr. triangle, cf. it. triangolo, germ. Triangel].

TRIANGLU s. n. instrument muzical de percuție dintr-un cadru de oțel triunghiular suspendat, lovit cu o baghetă metalică. (< fr. triagle)

TRIANGLU ~ri n. Instrument muzical de percuție constând dintr-o vergea de oțel, îndoită în formă de triunghi, care, fiind lovită cu o baghetă din același metal, emite sunete cristaline. [Sil. tri-an-glu] /<fr. triangle, it. triangolo

triangul n. 1. figură geometrică cu trei unghiuri; 2. Muz. instrument de oțel în formă de triangul ce se lovește cu altul analog spre a acompania unele arii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trianglu (desp. tri-an-) s. n., art. trianglul; pl. triangluri

trianglu (tri-an-) s. n., art. trianglul; pl. triangluri

trianglu s. n. (sil. tri-an-), art. trianglul; pl. triangluri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

triunghi (trianglu) (it. trianglo; engl. triangle; fr. triangle; germ. Triangel), instrument de percuție* idiofon. Este cunoscut din antic. de mai multe popoare: evrei, greci și romani și avea diferite forme: circular, dreptunghiular și triunghiular. Astăzi se utilizează numai cel de formă triunghiulară echilaterală, neînchisă. Este construit dintr-o tijă de oțel fin și suspendat pe un suport. Sunetul se obține lovind instr. cu o baghetă (2) de metal. T. a fost introdus în orch. simf. în sec. 19.

Intrare: trianglu
  • silabație: tri-an-glu info
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trianglu
  • trianglul
  • trianglu‑
plural
  • triangluri
  • trianglurile
genitiv-dativ singular
  • trianglu
  • trianglului
plural
  • triangluri
  • trianglurilor
vocativ singular
plural
triagol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
triunglu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
triangol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triangul
  • triangulul
  • triangulu‑
plural
  • triangule
  • triangulele
genitiv-dativ singular
  • triangul
  • triangulului
plural
  • triangule
  • triangulelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trianglu, trianglurisubstantiv neutru

  • 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care se lovește cu o baghetă din același material; triunghi. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: triunghi
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.