trianglu sn [At: AMFILOHIE, G. F. 103^v/l 1 / P: tri-an~ / V: (înv) ~agol, ~gol, ~gul, ~iun~ / Pl: ~ri / E: fr triangle, it triangolo, lat triangulum] 1 (Înv) Triunghi (1). 2 Instrument muzical de percuție făcut dintr-o bară cilindrică de oțel îndoită în formă de triunghi, care produce sunete cristaline prin lovire cu o baghetă din același metal Si: (înv) triunghi (4).