TREPANAȚIE, trepanații, s. f. Operație care constă în executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri în oasele cutiei craniene, practicată în cazul extirpării anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de sânge etc. – Din fr. trépanation.

trepana vt [At: CADE / Pzi: ~nez / E: fr trépaner] (Med) A efectua o trepanație.

trepanație sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr trépanation] (Med) Intervenție chirurgicală constând în executarea, cu ajutorul trepanului (1), a unei deschideri în oasele craniului, pentru extirparea anumitor tumori, cheaguri de sânge etc. Si: trepanare (2).

trepanațiune sf vz trepanație

TREPANA, trepanez, vb. I. Intranz. și tranz. A face o trepanație. – Din fr. trépaner.

TREPANAȚIE, trepanații, s. f. Operație care constă în executarea cu ajutorul trepanului a unei deschideri în oasele craniului, practicată în cazul extirpării anumitor tumori cerebrale, a scoaterii unor cheaguri de sânge etc. – Din fr. trépanation.

TREPANAȚIE, trepanații, s. f. Intervenție chirurgicală care constă în perforarea oaselor cu ajutorul trepanului. Cercetările... au fost făcute pe cîine și pe iepure, după trepanație. DANIELOPOLU, F. N. II 47. Am introdus din acest amestec, prin trepanație, sub meningele mai multor iepuri. BABEȘ, O. A. I 223.

TREPANA vb. I. intr., tr. A opera cu trepanul, a face o trepanație. [Cf. fr. trépaner].

TREPANAȚIE s.f. Operație chirurgicală constînd în perforarea unui os (mai ales cranian) cu ajutorul trepanului. [Gen. -iei, var. trepanațiune s.f. / cf. fr. trépanation].

TREPANAȚIUNE s.f. v. trepanație.

TREPANAȚIE s. f. operație în deschiderea cutiei craniene, în scopuri terapeutice, cu ajutorul trepanului (1). (< fr. trépanation)

A TREPANA ~ez tranz. (oasele craniului) A perfora cu ajutorul trepanului; a supune trepanației. /<fr. trépaner

TREPANAȚIE ~i f. Intervenție chirurgicală constând în deschiderea unei cavități (mai ales a cutiei craniene) prin perforarea oaselor cu ajutorul trepanului, pentru extirparea tumorilor, cheagurilor de sânge etc. ~ dentară. [G.-D. trepanației] /<fr. trépanation

*trepanațiúne f. (d. a trepana; fr. trépanation). Chir. Operațiunea de a trepana. – Și -áție, dar ob. -áre.

trepanație (desp. -ți-e) s. f., art. trepanația (desp. -ți-a), g.-d. art. trepanației; pl. trepanații, art. trepanațiile (desp. -ți-i-)

trepanație (-ți-e) s. f., art. trepanația (-ți-a), g.-d. art. trepanației; pl. trepanații, art. trepanațiile (-ți-i-)

trepana vb., ind. prez. 1 sg. trepanez, 3 sg. și pl. trepanează

trepanație s. f. (sil. -ți-e), art. trepanația (sil. -ți-a), g.-d. art. trepanației; pl. trepanații, art. trepanațiile (sil. -ți-i-)

trepanație

TREPANAȚIE s. (MED.) trepanare.

TREPANAȚIE s. (MED.) trepanare.