14 definiții pentru tremurător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător.

tremurător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: tremura + -(ă)tor)] 1 a (D. ființe sau d. părți ale corpului lor) Care tremură (1) Si: tremurat2 (1), tremurând, (îvr) tremuratic (1), (înv) tremurăcios (1), tremuros (1). 2 a (Fig) Cuprins de o emoție puternică Si: cutremurat, înfiorat, tremurând (4), (reg) tremurat2 (2). 3 a (Mai ales d. plante, frunze) Care se clatină (ușor) Si: tremurat2 (3), tremurând (6). 4 a (D. ape) Care se unduiește ușor Si: tremurând (8). 5 a (D. lumini, astre, aer etc.) Care se mișcă (repede și intermitent) Si: licăritor, sclipitor, pâlpâitor, tremurat2, tremurând (10). 6 a (D. sunete, melodii) Care vibrează Si: tremurând (12). 7 a (D. glas, vorbe) Care are variații de ton (din cauza unei emoții, a frigului etc.) Si: nesigur, șovăielnic, tremurat2 (5), tremurând (14), (înv) tremurăcios (2). 8 sf (Pop) Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în spiculețe care se leagănă când adie vântul și care crește prin pășuni, tufișuri și poieni Si: (reg) berbecuț, fâlfâitoare, iarba-cucului, iarba-iepurelui, iarbă-tremurătoare, lacrimile-lui-Christos, lacrima-miresei, măzăriche, parangin, parasin, ploșnicioară, ploșnițar, semincioare, tremurici (11) (Briza media). 9-15 av Tremurând (1, 3, 5, 7, 9, 11, 13).

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media).Tremura + suf. -ător.

TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj. 1. Care tremură, vibrează. Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea. DUMITRIU, N. 48. [Fata] sorbea cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. Îi apucai amîndouă mînile ei mici în mînile mele tremurătoare. HOGAȘ, M. N. 26. El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. ◊ (Poetic) Sar peștii în aurul tremurător. BENIUC, V. 99. Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaș, tremurător în lumina veselă. SADOVEANU, O. VII 367. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. ◊ Fig. [Gîndul] îi licări șters și tremurător, ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. ◊ (Adverbial) Valurile loveau în chei și stelele luceau tremurător, tîrînd dîre de argint pe undele negre. DUNĂREANU, CH. 209. Clopotul din deal, de la mînăstire, răsună ca-n pădure, clar, tremurător, duios. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ (Despre ape) Care se mișcă în unduiri ușoare. Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător? EMINESCU, O. I 228. 2. (Despre voce, glas, sunete) Care are variații de ton, care este șovăielnic. Abia ajung pînă la noi cîteva note tremurătoare ale unei melodii dulci. BART, S. M. 28.

TREMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tremură. Voce ~oare. Flacără ~oare. Lac ~. /a tremura + suf. ~tor

tremurătór, -oáre adj. Care tremură: mînă, voce tremurătoare; plop tremurător (fîșîitor). S. f., pl. orĭ (din cauza spiculelor eĭ foarte mobile). Fîlfîitoare, ĭarba ĭepureluĭ, parasin, o plantă graminee înaltă care crește pin fînețe, pășunĭ, tufișurĭ, rărișurĭ și poĭene (briza media).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tremurător adj. m., pl. tremurători; f. sg. și pl. tremurătoare

tremurător adj. m., pl. tremurători; f. sg. și pl. tremurătoare

tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREMURĂTÓR adj. 1. v. vibrant. 2. v. fremătător. 3. v. pâlpâitor. 4. tremurat, tremurând. (Cu glasul ~.)

TREMURĂTOR adj. 1. trepidant, vibrant, vibrator. (Corp elastic ~.) 2. fremătător, (rar) palpitător. (Suprafața ~ a mării.) 3. pîlpîitor. (Flacără ~.) 4. tremurat, tremurînd. (Cu glasul ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

tremurătóri s. m. pl. v. quaker.

Populus tremula L., « Plop tremurător, Plop de munte ». Specie care înflorește primăvara devreme, înaintea înfrunzirii. Flori cenușii, în amenți cilindrici, cu solzi lanat-păroși, cele mascule cu 8 stamine. Frunze aproape ovate, întregi, dințate, cu pețiol foarte subțire și lung, lateral comprimat, fapt pentru care frunza se mișcă constant în bătaia cît de mică a vîntului. Arbore pînă la 25 cm înălțime, cu scoarță netedă, albă-verzuie, lujeri maro-închis, glabrii, muguri glabrii, coroană rotundă.

Intrare: tremurător
tremurător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tremurător
  • tremurătorul
  • tremurătoru‑
  • tremurătoare
  • tremurătoarea
plural
  • tremurători
  • tremurătorii
  • tremurătoare
  • tremurătoarele
genitiv-dativ singular
  • tremurător
  • tremurătorului
  • tremurătoare
  • tremurătoarei
plural
  • tremurători
  • tremurătorilor
  • tremurătoare
  • tremurătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tremurător, tremurătoareadjectiv

  • 1. Care tremură, care vibrează; tremurat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Căută cu mîna tremurătoare într-o chisea. DUMITRIU, N. 48. DLRLC
    • format_quote [Fata] sorbea cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. DLRLC
    • format_quote Îi apucai amîndouă mînile ei mici în mînile mele tremurătoare. HOGAȘ, M. N. 26. DLRLC
    • format_quote El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. DLRLC
    • format_quote poetic Sar peștii în aurul tremurător. BENIUC, V. 99. DLRLC
    • format_quote poetic Lunca de mesteceni era toată verde, un verde gingaș, tremurător în lumina veselă. SADOVEANU, O. VII 367. DLRLC
    • format_quote poetic Cerul era curat, vînăt-închis, cu stelele tremurătoare ca niște picături de rouă. REBREANU, R. II 157. DLRLC
    • format_quote figurat [Gândul] îi licări șters și tremurător, ca într-o ațipire de somn. VLAHUȚĂ, O. A. III 58. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Valurile loveau în chei și stelele luceau tremurător, tîrînd dîre de argint pe undele negre. DUNĂREANU, CH. 209. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Clopotul din deal, de la mînăstire, răsună ca-n pădure, clar, tremurător, duios. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • 1.1. (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător? EMINESCU, O. I 228. DLRLC
  • 2. (Despre voce, glas, sunete) Care are variații de ton, care este șovăielnic. DLRLC
    • format_quote Abia ajung pînă la noi cîteva note tremurătoare ale unei melodii dulci. BART, S. M. 28. DLRLC
etimologie:
  • Tremura + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.