2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREIERÁRE s. f. Acțiunea de a treiera și rezultatul ei. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

treierare sf [At: LB / P: tre-i~ / V: (înv) tri~ / Pl: ~rări / E: treiera1] 1 Treierat1 (1). 2 (Pfm; fig) Cutreierare (1).

TREIERÁRE, treierări, s. f. Acțiunea de a treiera și rezultatul ei. [Pr.: tre-ie-] – V. treiera.

TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.

TRIERÁ vb. I v. treiera.

treiera1 vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.

TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-.Var.: (reg.) trierá vb. I] – Lat. tribulare.

TREIERÁ, tréier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: trierá (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.

A TREIERÁ tréier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare

treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].

2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

treieráre s. f., g.-d. art. treierắrii

treieráre s. f., g.-d. art. treierării

treierá (a ~) vb., ind. prez. 3 tréieră

treierá vb., ind. prez. 1 sg. tréier, 3 sg. și pl. tréieră

arată toate definițiile

Intrare: treierare
treierare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treierare
  • treierarea
plural
  • treierări
  • treierările
genitiv-dativ singular
  • treierări
  • treierării
plural
  • treierări
  • treierărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trierare
  • trierarea
plural
  • trierări
  • trierările
genitiv-dativ singular
  • trierări
  • trierării
plural
  • trierări
  • trierărilor
vocativ singular
plural
Intrare: treiera
verb (VT2.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • treiera
  • treierare
  • treierat
  • treieratu‑
  • treierând
  • treierându‑
singular plural
  • treieră
  • treierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • treier
(să)
  • treier
  • treieram
  • treierai
  • treierasem
a II-a (tu)
  • treieri
(să)
  • treieri
  • treierai
  • treierași
  • treieraseși
a III-a (el, ea)
  • treieră
(să)
  • treiere
  • treiera
  • treieră
  • treierase
plural I (noi)
  • treierăm
(să)
  • treierăm
  • treieram
  • treierarăm
  • treieraserăm
  • treierasem
a II-a (voi)
  • treierați
(să)
  • treierați
  • treierați
  • treierarăți
  • treieraserăți
  • treieraseți
a III-a (ei, ele)
  • treieră
(să)
  • treiere
  • treierau
  • treiera
  • treieraseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • triera
  • trierare
  • trierat
  • trieratu‑
  • trierând
  • trierându‑
singular plural
  • trieră
  • trierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trier
(să)
  • trier
  • trieram
  • trierai
  • trierasem
a II-a (tu)
  • trieri
(să)
  • trieri
  • trierai
  • trierași
  • trieraseși
a III-a (el, ea)
  • trieră
(să)
  • triere
  • triera
  • trieră
  • trierase
plural I (noi)
  • trierăm
(să)
  • trierăm
  • trieram
  • trierarăm
  • trieraserăm
  • trierasem
a II-a (voi)
  • trierați
(să)
  • trierați
  • trierați
  • trierarăți
  • trieraserăți
  • trieraseți
a III-a (ei, ele)
  • trieră
(să)
  • triere
  • trierau
  • triera
  • trieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

treierare trierare

  • 1. Acțiunea de a treiera și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi treiera
    surse: DEX '98 DEX '09

treiera triera

  • 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10.
      surse: DLRLC
    • Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206.
      surse: DLRLC
    • Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19.
      surse: DLRLC
    • Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113.
      surse: DLRLC
    • absolut Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mașină de treierat = batoză
      surse: DEX '09
    • 1.2. Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor.
      surse: DEX '98
  • 2. figurat rar A umbla din loc în loc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cutreiera attach_file 3 exemple
    exemple
    • N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. MACEDONSKI, O. I 272.
      surse: DLRLC
    • Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59.
      surse: DLRLC

etimologie: