2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (8)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TREIER s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).
treier1 sn [At: (a. 1741) URICARIUL XXI, 328 / P: tre-i~ / V: (îrg) tri~, (reg) trăi~, triir / Pl: ~e / E: drr treiera1] 1 Treierat1 (1). 2 (Reg; îe) A băga la trier (pe cineva) A cere socoteala cuiva pentru ceva. 3 (Reg; îae) A certa aspru pe cineva. 4 (Reg; ccr; îf trier) Năsadă. 5 (Mun; fig) Alergătură (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TREIER, treiere, s. n. Treierat. [Pr.: tre-ier] – Din treiera (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREIER s. n. Treierat. Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. SADOVEANU, M. C. 188. Udatul... se face seara, în ajunul zilei de treier. PAMFILE, A. R. 202. – Variantă: trier (VLAHUȚĂ, CL. 81, SLAVICI, O. I 213) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREIER ~e n. 1) v. A TREIERA. 2) Timpul când se treieră. /v. a triera
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) tréĭer, -á v. tr. (lat. trîbŭlo, -áre, d. trîbulum, tăvăluc de arie [derivat d. térere, a zdrobi. V. tiresc] de unde s’a făcut *triŭulo, *triur, *trúir, *trúĭer, treĭer; it. trebbiare, sard. triulare, pv. trellar [a chinui], cat. sp. trillar, pg. trilhar. Cp. cu șuĭer 2. V. cutreĭer, tribulațiune). Calc orĭ bat grînele (cu caiĭ orĭ cu mașina) ca să se desprindă grăunțele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) tréĭer n., pl. e (d. a treĭera, ca șuĭer d. șuĭera). Acțiunea de a treĭera (treĭeratu): treĭeru grîuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Mașină de treierat = batoză. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIERA vb. I v. treiera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TRIERA vb. I v. treiera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIERA vb. I v. treiera.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
trăier1 sn vz treier1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trăiera1 v vz treiera1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
treiera1 vt [At: CORESI, L. 309/5 / P: tre-i~ / V: (îrg) ~ira, tri~, (reg) trăi~, trieri, triira / Pzi: -eier, (reg) ~rez / E: ml tribulare] 1 A separa boabele, semințele de restul unei plante (prin batere cu îmblăciul, prin călcare cu caii sau cu boii etc. ori cu ajutorul batozelor sau al combinelor) Si: (pop) a îmblăti. 2 (Mun; pex) A călca (ceva) în picioare Si: a strivi, a zdrobi. 3-4 vti (Pfm; fig) A umbla din loc în loc Si: (pop) a cutreiera.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
treira v vz treiera1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trier2 sn vz treier1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
triera1 v vz treiera1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trieri1 v vz treiera1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
triir sn vz treier1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
triira v vz treiera1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. ◊ Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. 2. Fig. (Rar) A cutreiera. [Pr.: tre-ie-. – Var.: (reg.) triera vb. I] – Lat. tribulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREIERA, treier, vb. I. Tranz. 1. A separa boabele de restul unei plante (operație efectuată în trecut prin batere, iar astăzi cu mașini speciale). N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. ◊ Absol. Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. 2. Fig. A umbla din loc în loc; a cutreiera. N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. id. ib. 272. Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. – Variantă: triera (CREANGĂ, P. 160, CONTEMPORANUL, III 126, ALECSANDRI, P. III 62) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TRIER s. n. v. treier.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TREIERA treier tranz. (cereale sau păstăioase) A bate, separând boabele de restul plantei. /<lat. tribulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
treerà v. a bate sau călca grânele (cu boi, cai, mașini) spre a le desface grăunțele. [Mold. triera = lat. TRIBULARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
trierà v. Mold. V. treerà.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
treier s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
treier s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
treier s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
treier vb. și sb.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
treiera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 treieră; conj. prez. 1 sg. să treier, 3 să treiere
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
treiera (a ~) vb., ind. prez. 3 treieră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
treiera vb., ind. prez. 1 sg. treier, 3 sg. și pl. treieră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
treiera
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TREIER s. (AGRIC.) treierat, treieriș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TREIER s. (AGRIC.) treierat, treieriș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TREIERA vb. v. colinda, cutreiera, parcurge, străbate, vântura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
treiera vb. v. COLINDA. CUTREIERA. PARCURGE. STRĂBATE. VÎNTURA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
treiera (-r, -at), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT2.1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
treier, treieresubstantiv neutru
-
- Cristea dăduse de știre la primărie să-i vie, la legat snopii și la treier, datornicii. SADOVEANU, M. C. 188. DLRLC
- Udatul... se face seara, în ajunul zilei de treier. PAMFILE, A. R. 202. DLRLC
-
etimologie:
- treiera DEX '98 DEX '09
treiera, treierverb
- 1. A separa (prin batere, cu mașini speciale etc.) boabele, semințele de restul unei plante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-am treierat nici un spic. PREDA, Î. 10. DLRLC
- Eu sînt Iohan, mașinistul. Tot grîul de pe lanurile acestea, eu îl treier. SADOVEANU, O. VIII 206. DLRLC
- Romășcanii ce ară și seamănă toamna, seceră și treieră vara. DELAVRANCEA, O. II 19. DLRLC
- Mi-e teamă ca să nu piei Cu porumbu nesăpat, Cu orzu netreierat, Cu grîul nesecerat, Cu meiul nevînturat. ȘEZ. I 113. DLRLC
- Vedeți aria asta unde treieră atîta lume? PREDA, Î. 10. DLRLC
- 1.1. Mașină de treierat = batoză. DEX '09sinonime: batoză
- 1.2. Aparat de treierat = ansamblu, la o batoză sau la o combină, în care se efectuează operația de treierare a cerealelor. DEX '98
-
- 2. A umbla din loc în loc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cutreiera
- N-o să-și mai vadă nici cort, nici soție, Nici larga pustie Ce-n veci treiera. MACEDONSKI, O. I 15. DLRLC
- Vreau prin cuget Universul să-l străbat în înălțime, Să-l măsor în adîncime și să-l treier în lărgime. MACEDONSKI, O. I 272. DLRLC
- Pentru dînsu-n toată vremea drumurile treiera. PANN, P. V. II 59. DLRLC
-
etimologie:
- tribulare DEX '09 DEX '98