12 definiții pentru tratative


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRATATÍVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.

TRATATÍVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație (2). – Din it. trattative.

tratative sfp [At: ODOBESCU, S. III, 397 / E: it trattative (pll trattativa)] Negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la un acord, la o înțelegere Si: (înv) tratație (4).

TRATATÍVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord. Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397.

TRATATÍVE s.f.pl. Discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. [< it. tratative].

TRATATÍVE s. f. pl. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. (< it. trattative)

TRATATÍVE f. la pl. Discuții oficiale între două sau mai multe părți interesate, purtate în vederea încheierii unui tratat. ~ diplomatice. /<it. trattative

tratativă f. fapta de a trata: tratative de pace.

*tratatívă f., pl. e (it. trattativa). Pl. Negocierĭ, vorbe p. a te învoi cu cineva: a începe, a face tratative de pace.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRATATÍVE s. pl. (POL.) negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

TRATATIVE s. pl. negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

Intrare: tratative
substantiv feminin (F168)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • tratative
  • tratativele
genitiv-dativ singular
plural
  • tratative
  • tratativelor
vocativ singular
plural

tratative

  • 1. Schimb de păreri, discuții, negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord; tratație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: negociere tratație attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714.
      surse: DLRLC
    • Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397.
      surse: DLRLC

etimologie: