3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRASÁT s. n. Faptul de a trasa (1).V. trasa.

trasat1 sm [At: BARCIANU / Pl: ~ați / E: ger Trassat] (Iuz) Tras1.

trasat2 sn [At: M. D. ENC. / Pl: (nob) ~uri / E: trasa1] 1-5 Trasare (1-5). 6 (Teh; îs) Ac de ~ Unealtă confecționată dintr-o tijă subțire de oțel ascuțită la capăt, cu ajutorul căreia se trasează (3).

trasat3, ~ă a [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 165 / Pl: ~ați, ~e / E: trasa1] 1 (D. forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice) Care este însemnat pe o suprafață. 2 (D. un obiect, un teren) Marcat. 3 (Teh; d. conturul suprafețelor de prelucrat al unei piese brute) Care este însemnat prin zgâriere sau punctare. 4 (D. directive) Care sunt indicate. 5 (D. esențialul dintr-o problemă, situație) Surprins prin câteva trăsături generale Si: schițat. 6 (D. sarcini, responsabilități) Care a fost repartizat cuiva spre îndeplinire.

TRASÁT s. n. Faptul de a trasa (1). – V. trasa.

TRASÁT s. n. trasare (1). (< trasa)

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; spec. a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița. – Din fr. tracer.

trasa2 vt [At: BARCIANU / Pzi: ~sez / E: ger trassieren] (Iuz) A emite o poliță.

trasa1 vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~sez / E: fr tracer] 1 (C. i. forma sau desenul unui obiect, al unui plan, al unei figuri geometrice) A însemna pe o suprafață. 2 (C. i. un obiect, un teren) A marca. 3 (Teh) A însemna prin zgâriere sau punctare pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat. 4 A da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități Si: a arăta, a indica. 5 A surprinde prin câteva trăsături generale ceea ce este esențial într-o problemă, situație Si: a schița. 6 (C. i. sarcini, responsabilități) A repartiza.

TRASÁ, trasez, vb. I. Tranz. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia sau desenul (unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.); (tehn.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prplucrat (pentru a servi ca indicație de execuție). Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37. 2. A indica, a arăta, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități. Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766. ♦ A arăta, prin cîteva noțiuni generale, ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița, a descrie. Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.

TRASÁ vb. I. tr. 1. A trage, a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. A indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ♦ A arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. [< fr. tracer, cf. germ. trassieren, it. tracciare].

TRASÁ vb. tr. 1. a însemna pe o suprafață linia unui drum, conturul unui desen etc.; a însemna pe o piesă brută elementele necesare pentru prelucrarea ei. 2. a indica, a da directive în ceea ce privește o acțiune, o activitate etc. ◊ a arăta esențialul într-o chestiune etc.; a schița, a descrie. (< fr. tracer)

A TRASÁ ~éz tranz. 1) (contururi) A marca printr-o linie subțire; a descrie. 2) fig. (direcții, sarcini, obiective) A elabora (din timp), fixând esențialul; a schița; a contura; a jalona. /<fr. tracer

trasà v. a trage sau emite o poliță (= it. trassare).

*traséz v. tr. (fr. tracer). Trag (însemn) pe teren (saŭ pe plan) linia unuĭ drum care trebuĭe să fie făcut: a trasa un drum.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trasá (a ~) vb., ind. prez. 3 traseáză

trasá vb., ind. prez. 1 sg. traséz, 3 sg. și pl. traseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRASÁ vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. v. descrie. 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. v. schița. 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat.) 6. a da. (A ~ o directivă.)

TRASA vb. 1. a duce, a trage. (A ~ linii paralele.) 2. a contura, a descrie, (fig.) a scrie. (Apa ~ numeroase cotituri.) 3. (fig.) a jalona. (A ~ etapele obligatorii ale tacticii noastre.) 4. a schița. (~ ideile principale într-o problemă.) 5. a arăta, a indica. (A ~ cuiva calea de urmat.) 6. a da. (A ~ o directivă, o sarcină.)

Intrare: trasat (adj.)
trasat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasat
  • trasatul
  • trasatu‑
  • trasa
  • trasata
plural
  • trasați
  • trasații
  • trasate
  • trasatele
genitiv-dativ singular
  • trasat
  • trasatului
  • trasate
  • trasatei
plural
  • trasați
  • trasaților
  • trasate
  • trasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: trasat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trasat
  • trasatul
  • trasatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trasat
  • trasatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trasa
  • trasare
  • trasat
  • trasatu‑
  • trasând
  • trasându‑
singular plural
  • trasea
  • trasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trasez
(să)
  • trasez
  • trasam
  • trasai
  • trasasem
a II-a (tu)
  • trasezi
(să)
  • trasezi
  • trasai
  • trasași
  • trasaseși
a III-a (el, ea)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasa
  • trasă
  • trasase
plural I (noi)
  • trasăm
(să)
  • trasăm
  • trasam
  • trasarăm
  • trasaserăm
  • trasasem
a II-a (voi)
  • trasați
(să)
  • trasați
  • trasați
  • trasarăți
  • trasaserăți
  • trasaseți
a III-a (ei, ele)
  • trasea
(să)
  • traseze
  • trasau
  • trasa
  • trasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trasat (s.n.)

  • 1. Faptul de a trasa.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: trasare

etimologie:

  • vezi trasa
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

trasa

  • 1. A însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Soldații adîncesc un început de șanț, Trasat pe dîmbul izolat și moale. CAMIL PETRESCU, V. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare A însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. A indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: descrie indica (vb.) schița attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cunoașterea și însușirea legilor dezvoltării societății dă posibilitate partidului să înfăptuiască o politică justă, să descopere cauzele lipsurilor și deficiențelor și să traseze măsurile necesare pentru înlăturarea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2766.
      surse: DLRLC
    • Schița biografică a eroilor e trasată pe nesimțite. V. ROM. noiembrie 1953, 286.
      surse: DLRLC

etimologie: