2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

TRAPĂ, trape, s. f. 1. Deschidere într-o podea sau într-un tavan pentru accesul într-o pivniță, sub podiumul unei scene, într-un pod etc.; ușă orizontală a acestei deschideri; chepeng. ♦ Spec. Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

trapa vi [At: ALECSANDRI, POEZII, 377 / Pzi: 3 trapă / E: trap1] (Rar; d. cai) A merge la trap1 (5).

trapă2 sf [At: BRANDZA, FL. 219 / Pl: ~pe / E: lat Trapa (natans)] (Bot; reg; șîc ~-înotătoare) Cornaci (8) (Trapa natans).

trapă1 sf [At: I. BOTEZ, B. I, 9 / Pl: ~pe / E: fr trappe] 1 Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. 2 Deschizătură pe care o acoperă o trapă1 (1). 3 Acoperământ al unei capcane pentru prinderea animalelor mari. 4 (Îrg) Tarabă (11).

TRAPĂ, trape, s. f. 1. Ușă, capac etc. fixat în plan orizontal, care închide o deschizătură practicată la nivelul solului, într-un planșeu, în puntea unei nave etc. ♦ Deschizătură pe care o acoperă o trapă (1); spec. deschidere verticală în podiumul unei scene, servind la apariția și dispariția unor personaje. 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. – Din fr. trappe.

TRAPA, pers. 3 trapează și trapă, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377.

TRAPĂ, trape, s. f. 1. Ușă orizontală servind pentru a închide, ca un capac, o deschizătură în podeaua unei scene, în puntea unei nave etc. V. chepeng. 2. Un fel de pedală la capcanele folosite pentru prinderea animalelor mamifere.

TRAPA, pers. 3 trapează, vb. I. Intranz. (Rar, despre cai) A merge în trap. – Din trap2.

TRAPĂ s.f. 1. Ușă orizontală cu care se acoperă o deschizătură în podeaua unei scene etc. ♦ Capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei nave, a unui avion etc., permițînd controlul diverselor piese și instalații dispuse sub podea. ♦ Deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. Falsă acoperitură pusă la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. [< fr. trappe].

TRAPĂ s. f. 1. capac rabatabil sau culisant care acoperă o deschizătură în podeaua unei scene, a unui vagon, a unei (aero)nave etc.; deschizătură pe care o acoperă un asemenea capac. 2. acoperământ discret pus la o capcană pentru prinderea în stare vie a animalelor. (< fr. trappe)

TRAPĂ ~e f. 1) Ușă orizontală în podeaua unei încăperi sau în puntea unei nave; chepeng. 2) Acoperământ așezat peste o capcană pentru prinderea animalelor. /<fr. trappe

trapà v. a porni în trap: caii ce saltă ’n loc și trapă AL. [Onomatopee (v. tropăì)].

trapă f. tarabă, oblon: închide trapa AL. (= fr. trappe).

*trápă f., pl. e (fr. trappe, de orig. germ., ca și rom. trampolin, trambalez și draghină). Barb. Chepeng, clapă orizontală, ca la o capcană de animale marĭ saŭ pe o scenă.

Ortografice DOOM

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

trapă s. f., g.-d. art. trapei; pl. trape

Jargon

TRAPĂ capac rabatabil sau culisant care acoperă deschizătura cu același nume în podeaua unei aeronave sau în coada acesteia. Prin trapă se încarcă sau se lansează materiale sau parașutiști.

Sinonime

TRAPĂ s. v. chepeng.

Arhaisme și regionalisme

trapa, pers. 3 sg. trapă, vb. I (înv.; despre cai) a merge la trap.

Intrare: trapa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trapa
  • trapare
  • trapat
  • trapatu‑
  • trapând
  • trapându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • trapează
(să)
  • trapeze
  • trapa
  • trapă
  • trapase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • trapează
(să)
  • trapeze
  • trapau
  • trapară
  • trapaseră
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trapa
  • trapare
  • trapat
  • trapatu‑
  • trapând
  • trapându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • trapă
(să)
  • trape
  • trapa
  • trapă
  • trapase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • trapă
(să)
  • trape
  • trapau
  • trapară
  • trapaseră
Intrare: trapă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trapă
  • trapa
plural
  • trape
  • trapele
genitiv-dativ singular
  • trape
  • trapei
plural
  • trape
  • trapelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trapaverb

  • 1. rar (Despre cai) A merge în trap. DLRLC
    • format_quote Cai de frunte ce saltă-n loc și trapă. ALECSANDRI, P. III 377. DLRLC
etimologie:

trapă, trapesubstantiv feminin

  • 1. Deschidere într-o podea sau într-un tavan pentru accesul într-o pivniță, sub podiumul unei scene, într-un pod etc.; ușă orizontală a acestei deschideri. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: chepeng
    • 1.1. prin specializare Deschidere de control sub podeaua unui teatru, a unui vapor etc. DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Acoperământ al unei capcane pentru prinderea în stare vie a animalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii