2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANZACȚIONÁT, -Ă, tranzacționați, -te, adj. Care a fost obiectul unei tranzacții. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.

TRANZACȚIONÁT, -Ă, tranzacționați, -te, adj. Care a fost obiectul unei tranzacții. [Pr.: -ți-o-] – V. tranzacționa.

tranzacționat, ~ă a [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~ați, ~e / E: tranzacționa] 1-3 Care a fost obiectul unei tranzacții (1-3).

TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.

TRANZACȚIONÁ, tranzacționez, vb. I. Tranz. A efectua o tranzacție. [Pr.: -ți-o-] – Din tranzacțiune.

tranzacționa vi [At: PR. DREPT, 390 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: tranzacțiune] 1-3 A face o tranzacție (1-3) Si: (rar) a tranzacta (1-3).

TRANZACȚIONÁ vb. I. intr. (Liv.) A face o tranzacție; a tranzacta. [Pron. -ți-o-. / et. incertă].

TRANZACȚIONÁ vb. intr. a încheia o tranzacție. (< tranzacție + -ona)

A TRANZACȚIONÁ ~éz intranz. A încheia o tranzacție. [Sil. -ți-e] /Din tranzacție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tranzacționát adj. m. (sil. -ți-o-), pl. tranzacționáți; f. sg. tranzacționátă, pl. tranzacționáte

tranzacționá vb., ind. prez. 1 sg. tranzacționéz, 3 sg. și pl. tranzacționeáză

Intrare: tranzacționat
tranzacționat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tranzacționat
  • tranzacționatul
  • tranzacționatu‑
  • tranzacționa
  • tranzacționata
plural
  • tranzacționați
  • tranzacționații
  • tranzacționate
  • tranzacționatele
genitiv-dativ singular
  • tranzacționat
  • tranzacționatului
  • tranzacționate
  • tranzacționatei
plural
  • tranzacționați
  • tranzacționaților
  • tranzacționate
  • tranzacționatelor
vocativ singular
plural
Intrare: tranzacționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tranzacționa
  • tranzacționare
  • tranzacționat
  • tranzacționatu‑
  • tranzacționând
  • tranzacționându‑
singular plural
  • tranzacționea
  • tranzacționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tranzacționez
(să)
  • tranzacționez
  • tranzacționam
  • tranzacționai
  • tranzacționasem
a II-a (tu)
  • tranzacționezi
(să)
  • tranzacționezi
  • tranzacționai
  • tranzacționași
  • tranzacționaseși
a III-a (el, ea)
  • tranzacționea
(să)
  • tranzacționeze
  • tranzacționa
  • tranzacționă
  • tranzacționase
plural I (noi)
  • tranzacționăm
(să)
  • tranzacționăm
  • tranzacționam
  • tranzacționarăm
  • tranzacționaserăm
  • tranzacționasem
a II-a (voi)
  • tranzacționați
(să)
  • tranzacționați
  • tranzacționați
  • tranzacționarăți
  • tranzacționaserăți
  • tranzacționaseți
a III-a (ei, ele)
  • tranzacționea
(să)
  • tranzacționeze
  • tranzacționau
  • tranzacționa
  • tranzacționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tranzacționat

  • 1. Care a fost obiectul unei tranzacții.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi tranzacționa
    surse: DEX '98 DEX '09

tranzacționa

  • 1. A efectua o tranzacție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: tranzacta

etimologie:

  • tranzacțiune
    surse: DEX '09 DEX '98