2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

TRÂNTORIȚĂ, trântorițe, s. f. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora. – Trântor + suf. -iță.

TRÂNTORIȚĂ, trântorițe, s. f. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora. – Trântor + suf. -iță.

trântori [At: DAMÉ, T. 120 / Pzi: ~resc / E: trântor] 1 vt A distruge trântorii (1) dintr-un stup. 2 vi (Fam; rar) A sta ca un trântor (2) Si: a lenevi.

trântorit sn [At: DDRF / Pl: (nob) ~uri / E: trântori] Trântorire (1).

trântoriță sf [At: JIPESCU, O. 56 / Pl: ~țe / E: trântor + -iță] (Fam) Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora Si: leneșă.

TRÎNTORI, trîntoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trîntorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trîntor, a lenevi. – Din trîntor.

A TRÂNTORI ~esc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor

TRÂNTORIȚĂ ~e f. fam. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește pe socoteala altora. /<trântor + suf. ~iță

trântorit n. exterminarea trântorilor dintr’un stup.

Ortografice DOOM

trântoriță s. f., g.-d. art. trântoriței; pl. trântorițe

trântoriță s. f., g.-d. art. trântoriței; pl. trântorițe

trântoriță s. f., g.-d. art. trântoriței; pl. trântorițe

Arhaisme și regionalisme

trântorit s.n. (reg.) exterminarea trântorilor dintr-un stup.

Intrare: trântorit
trântorit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântorit
  • trântoritul
  • trântoritu‑
  • trântori
  • trântorita
plural
  • trântoriți
  • trântoriții
  • trântorite
  • trântoritele
genitiv-dativ singular
  • trântorit
  • trântoritului
  • trântorite
  • trântoritei
plural
  • trântoriți
  • trântoriților
  • trântorite
  • trântoritelor
vocativ singular
plural
Intrare: trântoriță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trântoriță
  • trântorița
plural
  • trântorițe
  • trântorițele
genitiv-dativ singular
  • trântorițe
  • trântoriței
plural
  • trântorițe
  • trântorițelor
vocativ singular
  • trântoriță
  • trântorițo
plural
  • trântorițelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trântoriță, trântorițesubstantiv feminin

  • 1. Femeie care nu vrea să muncească și trăiește de pe urma muncii altora. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • Trântor + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.