10 definiții pentru transsubstanțiațiune transubstanțiațiune transsubstanțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (Bis.) Transsubstanțiere. [Pr.: -ți-a-ți-u-] – Din fr. transsubstantiation.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (Bis.) Transsubstanțiere. [Pr.: -ți-a-ți-u-] – Din fr. transsubstantiation.

transsubstanțiațiune sf [At: CADE / P: ~ți-a-ți-u~ / E: fr transsubstantiation] (La catolici și la ortodocși) Concepția despre taina împărtășaniei ca prefacere miraculoasă a pâinii și a vinului în trupul și sângele lui lisus Hristos Si: transsubstanțiere (1).

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. Transsubstanțiere.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. f. (bis.) denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos. (< fr. transsubstantiation)

TRANSSUBSTANȚIÚNE s.f. (Rel.) Denumire a tainei prefacerii vinului și a pâinii din împărtășanie în trupul și sângele lui Cristos; transsubstanțiere. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. transsubstantiation].

TRANSSUBSTANȚIÚNE f. rel. Una din cele șapte taine bisericești, constând din prefacerea vinului și a pâinii din cuminecătură în trupul și sângele lui Isus Hristos. /<fr. transsubstantiation

*transubstanțiațiúne f. (mlat. transsubstantiatio). Teol. Acțiunea de a transubstanția. – Și transsub-. – Și -áție și -ére.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

transsubstanțiațiúne s. f. (sil. -ți-a-ți-u-; mf. trans-), g.-d. art. transsubstanțiațiúnii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSSUBSTANȚIAȚIÚNE s. v. transsubstanțiere.

TRANSSUBSTANȚIAȚIUNE s. (BIS.) transsubstanțiere.

Intrare: transsubstanțiațiune
transsubstanțiațiune substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transsubstanțiațiune
  • transsubstanțiațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • transsubstanțiațiuni
  • transsubstanțiațiunii
plural
vocativ singular
plural
transubstanțiațiune substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transubstanțiațiune
  • transubstanțiațiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • transubstanțiațiuni
  • transubstanțiațiunii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transsubstanțiune
  • transsubstanțiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • transsubstanțiuni
  • transsubstanțiunii
plural
vocativ singular
plural

transsubstanțiațiune transubstanțiațiune transsubstanțiune

etimologie: