opțiuni
  • info

10 definiții pentru transpozitiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPOZITIV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives.

TRANSPOZITIV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives.

transpozitiv, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr transpositif] (D. limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor.

TRANSPOZITIV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif].

TRANSPOZITIV, -Ă adj. (despre limbi) care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. (< fr. transpositif)

transpozitiv a. ce are facultatea de a transpune: limbi transpozitive, în cari raporturile vorbelor între ele sunt indicate prin terminațiunile lor, ca greaca și latina.

*transpozitív, -ă adj. (d. lat. transpósitus, transpus, cu sufixu -iv. V. pozitiv). Gram. Propriŭ a transpune cuvintele, care, avînd terminațiunĭ care arată raporturile gramaticale, îșĭ schimbă locu fără să sufere înțelesu: latina și greceasca-s limbĭ transpozitive.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transpozitiv (desp. tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozitivi; f. transpozitivă, pl. transpozitive

!transpozitiv (tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozitivi; f. transpozitivă, pl. transpozitive

transpozitiv adj. m. (sil. mf. trans-) pozitiv

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRANSPOZITIV, -Ă adj. (< fr. transpositif): în sintagma limbă transpozitivă (v.).

Intrare: transpozitiv
transpozitiv adjectiv
  • silabație: tran-spo-, trans-po- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transpozitiv
  • transpozitivul
  • transpozitivu‑
  • transpozitivă
  • transpozitiva
plural
  • transpozitivi
  • transpozitivii
  • transpozitive
  • transpozitivele
genitiv-dativ singular
  • transpozitiv
  • transpozitivului
  • transpozitive
  • transpozitivei
plural
  • transpozitivi
  • transpozitivilor
  • transpozitive
  • transpozitivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transpozitiv, transpozitivăadjectiv

  • 1. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.