9 definiții pentru transpozitiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPOZITÍV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives.

TRANSPOZITÍV, -Ă, transpozitivi, -e, adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. – Din fr. [langues] transpositives.

transpozitiv, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~i, ~e / E: fr transpositif] (D. limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor.

TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. [< fr. transpositif].

TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (despre limbi) care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor. (< fr. transpositif)

transpozitiv a. ce are facultatea de a transpune: limbi transpozitive, în cari raporturile vorbelor între ele sunt indicate prin terminațiunile lor, ca greaca și latina.

*transpozitív, -ă adj. (d. lat. transpósitus, transpus, cu sufixu -iv. V. pozitiv). Gram. Propriŭ a transpune cuvintele, care, avînd terminațiunĭ care arată raporturile gramaticale, îșĭ schimbă locu fără să sufere înțelesu: latina și greceasca-s limbĭ transpozitive.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transpozitív (tran-spo-/trans-po-) adj. m., pl. transpozitívi; f. transpozitívă, pl. transpozitíve

transpozitív adj. m. (sil. mf. trans-) pozitiv


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

TRANSPOZITÍV, -Ă adj. (< fr. transpositif): în sintagma limbă transpozitivă (v.).

Intrare: transpozitiv
transpozitiv adjectiv
  • silabație: tran-spo-, trans-po- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transpozitiv
  • transpozitivul
  • transpozitivu‑
  • transpoziti
  • transpozitiva
plural
  • transpozitivi
  • transpozitivii
  • transpozitive
  • transpozitivele
genitiv-dativ singular
  • transpozitiv
  • transpozitivului
  • transpozitive
  • transpozitivei
plural
  • transpozitivi
  • transpozitivilor
  • transpozitive
  • transpozitivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transpozitiv

  • 1. (Despre limbi) Care nu are o topică fixă, raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile cuvintelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: