2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSOCEÁNIC, -Ă, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane. 2. S. n. Navă (comercială) de mare tonaj folosită pentru transportul între porturi situate de o parte și de alta a unui ocean. – Din fr. transocéanique.

TRANSOCEÁNIC, -Ă, transoceanici, -ce, adj. s. n. 1. Adj. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane. 2. S. n. Navă (comercială) de mare tonaj folosită pentru transportul între porturi situate de o parte și de alta a unui ocean. – Din fr. transocéanique.

transoceanic, ~ă [At: CADE / P: ~ns-o-ce-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr transocéanique] 1 a Care este situat dincolo de ocean. 2 a Care provine de peste ocean. 3 a Care străbate oceanul. 4 a Care se face între mai multe oceane. 5 sn Navă de mare tonaj, folosită pentru transporturi de mărfuri sau de călători între două porturi situate de o parte și de alta a unui ocean.

TRANSOCEÁNIC, -Ă adj. De dincolo de ocean; (de) peste ocean. // s.n. Navă comercială de mare tonaj care execută transporturi peste ocean. [Pron. -ce-a-. / cf. fr. transocéanique].

TRANSOCEÁNIC, -Ă I. adj. (de) peste ocean. ◊ care traversează oceanul. II. s. n. navă comercială de mare tonaj care execută transporturi peste ocean. (< fr. transocéanique)

TRANSOCEÁNIC2 ~ce n. Navă comercială de mare tonaj care execută transporturi peste ocean. /<fr. transocéanique

TRANSOCEÁNIC1 ~că (~ci, ~ce) Care se află dincolo de ocean; de peste ocean. [Sil. trans-o-cea-] /<fr. transocéanique

*transoceánic, -ă (V. trans-). De dincolo de ocean. Care străbate oceanu. S. n., pl. e. Mare bastiment care străbate oceanu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transoceánic1 (tran-so-cea-/trans-o-) adj. m., pl. transoceánici; f. transoceánică, pl. transoceánice corectată

!transoceánic2 (tran-so-cea-/trans-o-) s. n., pl. transoceánice

transoceánic s. n. (sil. -cea-; mf. trans-), pl. transoceánice

transoceánic adj. m. (sil. mf. trans-) oceanic

Intrare: transoceanic (adj.)
transoceanic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tran-so-cea-nic, trans-o-cea-nic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transoceanic
  • transoceanicul
  • transoceanicu‑
  • transoceanică
  • transoceanica
plural
  • transoceanici
  • transoceanicii
  • transoceanice
  • transoceanicele
genitiv-dativ singular
  • transoceanic
  • transoceanicului
  • transoceanice
  • transoceanicei
plural
  • transoceanici
  • transoceanicilor
  • transoceanice
  • transoceanicelor
vocativ singular
plural
Intrare: transoceanic (s.n.)
transoceanic2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: tran-so-cea-nic, trans-o-cea-nic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transoceanic
  • transoceanicul
  • transoceanicu‑
plural
  • transoceanice
  • transoceanicele
genitiv-dativ singular
  • transoceanic
  • transoceanicului
plural
  • transoceanice
  • transoceanicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

transoceanic (adj.)

  • 1. Care este situat dincolo de ocean, de peste ocean; care se face între mai multe oceane.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

transoceanic (s.n.)

  • 1. Navă (comercială) de mare tonaj folosită pentru transportul între porturi situate de o parte și de alta a unui ocean.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: