7 definiții pentru transfugă
Explicative DEX
TRANSFUG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește (în mod ilegal) țara în special din motive politice. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.
TRANSFUG, -Ă, transfugi, -ge, s. m. și f. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică; p. ext. persoană care își părăsește în mod ilegal țara, partidul etc. – Din fr. transfuge, lat. transfuga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
TRANSFUG, -Ă s. m. f. militar care dezertează, care trece la inamic; (p. ext.) cel care-și părăsește țara, partidul etc. în mod ilegal. (< fr. transfuge, lat. transfuga)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*transfúg, -ă s. (lat. tránsfuga, d. trans, dincolo, și fúgere, a fugi; fr. transfuge). Dezertor dintr’un partid într’altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
transfugă (desp. tran-sfu-/trans-fu-) s. f., g.-d. art. transfugei; pl. transfuge
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!transfugă (tran-sfu-/trans-fu-) s. f., g.-d. art. transfugei; pl. transfuge
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
transfugă s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transfugei; pl. transfuge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: tran-sfu-gă, trans-fu-gă
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
transfug, transfugisubstantiv masculin transfugă, transfugesubstantiv feminin
- 1. Militar care săvârșește un act de trădare, trecând în tabăra inamică. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Persoană care își părăsește (în mod ilegal) țara în special din motive politice. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- transfuge DEX '09 DEX '98 DN
- transfuga DEX '09 DEX '98 DN