2 intrări

14 definiții

TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați, -te, adj. Schimbat (în mod esențial) la înfățișare, la față (sub influența unei emoții) – V. transfigura.

TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați, -te, adj. Schimbat (în mod esențial) la înfățișare, la față (sub influența unei emoții) – V. transfigura.

TRANSFIGURÁT, -Ă, transfigurați,-te, adj. Schimbat la față (sub influența unei emoții). Îl găsii pe Vater Hermann transfigurat, vibrător, impetuos ! GALACTION, O. I 234. Peruianu, transfigurat, frumos, surîdea cătînd țintă în ochii Anei. VLAHUȚĂ, O. A. III 85.

TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia feței, înfățișarea, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.

TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) schimba (în mod esențial) expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul, natura, starea de spirit; p. ext. a (se) transforma. – Din fr. transfigurer, lat. transfigurare.

TRANSFIGURÁ, transfigurez, vb. I. Tranz. 1. A schimba înfățișarea, expresia feței (cuiva). În cinci minute fu transfigurat, ca întotdeauna cînd citea. C. PETRESCU, Î. II 103. 2. A da altă înfățișare, alt aspect unui lucru, a face să fie altfel. Luna transfigurează totul. Gardurile strîmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atît de urîte în lumina soarelui. IBRĂILEANU, A. 15. Sadoveanu zugrăvește necontenit natura pictural, dar în același timp cum o vede copila, adică transfigurată de concepția ei. id. S. 6. ◊ Refl. În două zile capitala se transfigurase. C. PETRESCU, Î. II 179.

!transfigurá (a ~) (tran-sfi-/trans-fi-) vb., ind. prez. 3 transfigureáză

transfigurá vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transfiguréz, 3 sg. și pl. transfigureáză

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) schimba expresia, înfățișarea, starea de spirit. ♦ tr. A da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect; (p. ext.) a denatura. [< fr. transfigurer, cf. lat. transfigurare].

TRANSFIGURÁ vb. I. tr., refl. a(-și) schimba expresia, înfățișarea, forma, conținutul, caracterul. II. tr. a da (unui lucru, unei situații) altă înfățișare, alt aspect. (< fr. transfigurer, lat. transfigurare)

A TRANSFIGURÁ ~éz tranz. A face să se transfigureze. [Sil. trans-fi-] /<fr. transfigurer

A SE TRANSFIGURÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta o altă înfățișare sau o altă expresie. 2) A căpăta un alt caracter; a-și schimba radical starea de spirit. /<fr. transfigurer

transfigurà v. a schimba la față, a lua o altă figură.

*transfiguréz v. tr. (lat. transfigurare). Schimb fața unuĭ om: bucuria îl transfigurase.

Intrare: transfigurat
transfigurat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular transfigurat transfiguratul transfigura transfigurata
plural transfigurați transfigurații transfigurate transfiguratele
genitiv-dativ singular transfigurat transfiguratului transfigurate transfiguratei
plural transfigurați transfiguraților transfigurate transfiguratelor
vocativ singular
plural
Intrare: transfigura
transfigura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) transfigura transfigurare transfigurat transfigurând singular plural
transfigurea transfigurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) transfigurez (să) transfigurez transfiguram transfigurai transfigurasem
a II-a (tu) transfigurezi (să) transfigurezi transfigurai transfigurași transfiguraseși
a III-a (el, ea) transfigurea (să) transfigureze transfigura transfigură transfigurase
plural I (noi) transfigurăm (să) transfigurăm transfiguram transfigurarăm transfiguraserăm, transfigurasem*
a II-a (voi) transfigurați (să) transfigurați transfigurați transfigurarăți transfiguraserăți, transfiguraseți*
a III-a (ei, ele) transfigurea (să) transfigureze transfigurau transfigura transfiguraseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)