12 definiții pentru transcendentalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. Concepție filosofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filosofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent).

transcendentalism sn [At: DEX / E: fr transcendantalisme după transcendent] 1 Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2 Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar.

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent).

TRANSCENDENTALÍSM s. n. Concepția filozofică transcendentală.

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme].

TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. concepție sau atitudine gnoseologică care susține posibilitatea unei cunoașteri apriorice, căutând să determine condițiile unei astfel de cunoașteri. 2. curent filozofic american, printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. (< fr. transcendantalisme)

TRANSCENDENTALÍSM n. filoz. Doctrină filozofică elaborată de Kant, care susține ideea că formele apriorice ale cunoașterii preced experiența și o condiționează. /<fr. transcendantalisme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

transcendentalísm (concepție biologică) (trans-cen-) s. n.

transcendentalísm s. n. (sil. mf. trans-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSCENDENTALÍSM s. (FILOZ.; la Kant) apriorism.

TRANSCENDENTALISM s. (FILOZ.; la Kant) apriorism.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

transcendentalísm s. n. Curent filozofic inițiat în S.U.A. de R.W. Emerson (1836), caracterizat prin religiozitate panteistă și spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme.

Intrare: transcendentalism
transcendentalism substantiv neutru
  • silabație: trans-
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transcendentalism
  • transcendentalismul
  • transcendentalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • transcendentalism
  • transcendentalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)