9 definiții pentru transă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase. – Din fr. transe.

transă sf [At: ENC. TEHN. I, 106 / Pl: ~se / E: fr transe] Stare psihică specială în care se găsește o persoană hipnotizată sau aflată în rugăciune sau în meditație, deosebită atât de starea de veghe, cât și de cea de somn.

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.

TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare specială de pierdere a voinței în care se găsește o persoană supusă acțiunii hipnozei.

TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].

TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)

TRÁNSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tránsă (stare psihică) s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse

Intrare: transă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transă
  • transa
plural
  • transe
  • transele
genitiv-dativ singular
  • transe
  • transei
plural
  • transe
  • transelor
vocativ singular
plural

transă

  • 1. Stare de conștiență modificată, caracterizată prin reducerea sensibilității la stimuli și chiar o pierdere temporară a contactului cu mediul ambiant, indusă prin hipnoză, substanțe psihotrope sau practici religioase.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: