5 definiții pentru trandafiruț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANDAFIRÚȚ, trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -uț.

TRANDAFIRÚȚ, trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -uț.

trandafiruț sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: trandafir + -ut] 1-2 (Pop; șhp) Trandafiraș (1-2).

TRANDAFIRÚȚ, trandafiruți, s. m.. Trandafiraș. Adă ș-un trandafiruț, Să fac peană la drăguț. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 165.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trandafirúț (pop.) s. m., pl. trandafirúți

trandafirúț s. m., pl. trandafirúți

Intrare: trandafiruț
trandafiruț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafiruț
  • trandafiruțul
  • trandafiruțu‑
plural
  • trandafiruți
  • trandafiruții
genitiv-dativ singular
  • trandafiruț
  • trandafiruțului
plural
  • trandafiruți
  • trandafiruților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trandafiruț

etimologie:

  • Trandafir + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09